Tot zbor, viaţa-ncepe iar
Posted by amalia on Apr 7, 2011 in meals and entertainment | 57 comments
De când m-am înfoiat să devin cetăţean global şi să duc în spate stereotipurile a două naţiuni, în loc de ale uneia singure, mărturisesc că distracţia favorită a devenit zborul cu avionul. Nu zbor, desigur, pe cât aş vrea, că asta ar însemna să mai trec pe acasă într-un ritm sintetizat foarte bine de termenul „bilunar”. Am mai avut şi alte distracţii, vânători de haine, poşete, parfumuri sau cărţi, întâlniri cu oameni dragi şi faini, dacă pot să folosesc un ardelenism expresiv, plimbări pe bulevardul cosmopolit, destrăbălări culinare cu sushi, şi poate or mai fi şi altele pe care nu le menţionăm aici. Dar zborul cu avionul, condimentat cu puţintică emoţie şi o nemăsurată nerăbdare, rămâne elementul existenţial care îmi procură unii dintre cei mai preţioşi fiori.
Gândul că dincolo de zări voi întâlni un pământ pe care n-am călcat niciodată mă scoate din mrejele celor mai încâlcite nostalgii şi mă transformă într-un nestăvilit titirez energetic. Tot mint că o să-mi pun într-o zi impresiile pe hârtie şi am găsit deja trei caiete de însemnări care m-au crezut, bietele, şi care aşteaptă, cam revoltate, să vină ziua Z: unul navy-blue, unul roşu şi unul portocaliu cu modele maronii. Am decis că jurnalul roz cu flori albe şi roşii arată prea neoficial, deci l-am eliminat din competiţie.
Să luăm aşadar o cafea, un ceai, o apă plată, un suc de portocale, (cei care citiţi de la servici, nu e frumos, zău), şi să purcedem la o înşiruire de impresii legate zbor.
1. nu există pe lume bărbat mai impunător decât pilotul german care părăseşte în fruntea echipajului său sala de sosiri a unui aeroport internaţional. Studiaţi când aveţi ocazia.
2. nu există pe lume cetăţean mai nevinovat decât acela care îşi imaginează că poate face escală intercontinentală la Frankfurt în 35 de minute. Ştiu totuşi un norocos dar hai să nu îl arătăm cu degetul acum.
3. nu există senzaţie mai tare decât să te bălăngăni într-un autobuz arhiplin care face turul terminalelor la Paris-Charles-de Gaule, cu un bebeluş în mâna stângă şi cu o geantă (din care lipseşte numai oliţa) pe umărul drept, toate astea după ce ai trecut treaz Atlanticul.
4. nu există uşurare mai mare decât cea simţită când al şaselea supervisor american consultat în problemă recunoaşte, în sfârşit, că titlul tău de călătorie e o chestie serioasă şi, deci, poţi avansa spre punctul de control
5. nu există sentiment mai plăcut decât cel trăit atunci când, după aterizare, respiri aerul tare al dimineţii europene
6. nu există funcţionar mai prietenos decât cel de la Munchen care îţi spune să NU te descalţi şi apoi îţi zâmbeşte: he, he, se vede că vii din America
7. nu există linie aeriană mai aiurită decât cea italiană. Te amână fără jenă. Dar tot ea mi-e şi cea mai dragă, pentru că m-a forţat, practic, să descopăr o ţară de care am reuşit să mă îndrăgostesc într-o singură zi petrecută pe neaşteptate acolo. Poate are şi păcate dar frumuseţea le răscumpără detaşat pe fiecare dintre ele.
8. nu există călător mai flămând decât cel care crede că zboară cu Lufthansa şi constată la bord că zboară cu Lufthansa dar operată de United. Felurile alimentare calde, pufoase şi abundente s-au transformat în nişte scoarţe pe care le pescuieşti cu luneta din caserola microscopică. Rugăm călătorii să-şi ierte reciproc fondul sonor al maţelor.
9. nu există american mai invidios pe cursele europene low-cost decât ăsta care scrie acum
10. nu există pe lume peisaj mai încremenit decât gheţurile Groelandei; sau poate există dar nu l-am văzut eu şi nici nu sunt curioasă de data asta
11. nu există persoană mai nesuferită decât cea care trage hubloul peste panorama unui oraş care se vede numai de pe partea persoanei în cauză
12. nu există om mai binecuvântat decât cel care nu s-a prezentat să ocupe locul de lângă tine într-un zbor lung
13. nu există numărul 13
14. nu există jucărie mai frumoasă decât pământul văzut din cer
15 nu există cineva care să nu poată adăuga ceva la cele de mai sus.
Poza este dedicaţie specială pentru Beatrice, cu gândul la pământurile îndepărtate pe care, cu un pic de planificare şi un dram de noroc le putem atinge, dacă vrem cu adevărat.
Amalia, ai dreptate sa invidiezi cursele low cost dintr-un singur punct de vedere, sunt ieftine. In rest ai impresia ca te afli intr-un autobuz aglomerat si plin de praf
Despre calatoria propriu-zisa numai de bine, se vede superb de sus totul si zborul e o placere, pentru mine foarte rar traita. Poate de aceea atat de apreciata
Nu exista ateisti in timpul turbulentelor in zbor
Nu exista mirare/iritare mai mare decat la vederea co-pasagerului din dreapta care infuleca fara probleme toata mancarea de plastic servita in avion.
Nu exista recunostiinta mai mare decat cea fata de pilotii care aterizeaza lin.
Sofie, cred ca variaza experientele, eu la Toronto am dat mereu de controlori simpatici sau neutrii iar la LAX au fost chiar draguti…un caz al exceptiei care confirma regula oare?
Amalia, ce mi-a placut insiruirea “nu exista”, mai ales cea cu jucaria care este pamantul vazut din cer! Superba alaturare de cuvinte, imagini, senzatii! Esti artista
Beatrice, vad ca Bruxelles e hub-ul lor european in drum spre India, asa ca am inventat repede o urare cu care sa ne salutam in club: Have a nice hub!
Desi “nice” e un calificativ prea slabut pentru Bruxelles. Dar, oricum, e o urare de pornire si o imbunatatim.
Corina, cum sa fac rost de emoticonul ala care arata cum ma imbujorez in obraz?
Abia astept sa ma mai catzar la intaltime si sa raportez tot.
Moi, mi s-a spus ca tot ca in autobuz e si in America dar biletul e mai scump
Acum chiar sunt curioasa sa compar. Am vazut pe internet avioanele alea roz, mov, arata ca bomboanele.
Olga, poate oamenii aia or fi uitat sa-si puna pachet. Mancarea depinde si ea de ruta, de companie, eu de exemplu as lua bucatarul de la Lufhtansa acasa. Dar nu si pe cel de la United, asa cum am spus.
Apropo de controlori, intre Canada si SUA am dat de unul cu origini romanesti, ne-am dat la amintiri si povesti, se facuse coada in urma noastra, dar e adevarat ca atunci eram cu masina si acolo controlul poate fi mai relaxat, intr-un fel.