Pui contra Pui

Cand eram foarte tanara, mancam pui fericiti, organici. Ieseau din ou si stateau cateva zile in cos, acoperiti, piuind care mai de care mai tantos, facand sa tresara la nesfarsit paturica subtire sub care ii distribuia bunica. Eu umblam hoteste la cos, luand in mana si pupand pe cioc cate un puisor galben-galben sau negru cu burta alba. Dupa ce depaseau etapa cosului treceau frumos intr-un spatiu ingradit cu lemn dar cuprins in caldura primitoare a bucatariei. Clostile mai ale naibii sareau din tarc si isi luau temporar lumea in cap, satule de constrangerile gradinitei aviare. Bunica le trimitea inapoi la post, eu petreceam cele mai reusite momente ale coplariei.

Apoi trecea si tarcul si puii plecau cu mama pe ulita, sa schimbe impresii si rame cu gainile din vecini. Veneau zgomotosi seara acasa, bulucindu-se pe sub intrarea onorifica marcata de o scandura mai scurta in gard. Intrau frumos in cotet, serveau porumbul de la masa de seara si se asezau la o barfa strasnica pe scandurile si paiele cotetului. Cand le venea sorocul erau galbeni si gustosi de puteau concura o madlena la capitolul lantul amintirilor.

De cand m-am facut mare pun in supa ardeleneasca aratari absolut deprimante, despre care mi-a soptit mie doctorita ca stau sa pocneasca de hormoni si antibiotice. In jurul meu cresc afise la diferite mancaruri care se lauda cu momeala moderna suprema “antibiotic-free”. Ca sa mai gust o pasare cu gust de pasare trebuie sa umblu pe la ferme “amish” uitate de curent electric sau sa ma despart de o halca spectaculoasa din salariul meu de economist cu pretentii artistice. Mai impusc cate o gaina Perdue, daca si perdue ala n-o fi botezat tot cu penicilina.

Cei mai cei dintre noi mananca organic, adica exact cum mancam si noi cand eram tineri si nu stiam ce e aia organic. Cea mai frumoasa si sanatoasa fita e sa mananci de la ferma sau macar de la farmers market, adica, daca ar exista acest concept aici, de la bunicii de la tara. Ma mir si ma extaziez pana ma doare falca in fata povestilor unei colege care si-a petrecut sambata la cea mai misto intreprindere agricola din district, dupa care, tampita de uimire, aflu ca a gatit din „scratch”, adica din zarzavaturi si copane, nu din obstescul cubulet instant. Cooking from scratch is so cool, vine si spune una mai tanara decat mine, iar eu ma retrag in puturosenia cubiculului, fara sa mai subliniez ca n-am rabdare sa mai gatesc din scratch si ca nu nimic cool, e doar norma aplicabila „pe vremea mea”.

Am obosit sa ma mir din tampenii, am obosit sa ma extaziez din prostii.

Am obosit sa racai cu furculita in pui nevricosi, care n-au vazut niciodata lumina soarelui si care cred ca universul e containerul in care isi petrec ei cele 18 zile de viata oribila. Vreau sa plec si sa gasesc ultima oratanie grasa si gustoasa a planetei si, chiar daca iau numai o inghititura sau doua, sa simt lumina, iarba, barfa si veselia in supa mea.