„The business of living is almost entirely about capturing imaginations. Whatever little is left is about taxation“

Introducere fortata in misterele limbii engleze

de

La rugamintea Alinei, mai povestesc inca o data patania cu “cerancela”, acea vietate englezeasca in fata careia toate cunostintele mele acumulate din carti si dictionare si reviste si benzi audio au ridicat neputincioase din umeri si m-au lasat sa ma descurc singura, cum stiu, cum pot.  

De o buna bucata de vreme am inteles ca va veni ziua cand ma voi uita în gura copilei mele si nu voi intelege ce spune. Am acceptat gandul ca pe o alta margica din siragul “daca ti-a trebuit America”. Dar am crezut ca va dura mai mult pana la producerea evenimentului. Cand colo s-a intamplat chiar ieri. Stateam la masa linistiti si vorbeam despre una, despre alta, despre reforma sanatatii americane, despre somaj, pensie si alte chestiuni la care mai bine nu ne mai gandim acum ca sa ne putem enerva si alta data. Adelina povestea despre scoala si despre excursia in care au fost cu cateva zile in urma. Au vizitat un muzeu si o expozitie numită Underground Adventure. Ne-a spus ca acolo au invatat despre felurite vietati care se preumbla pe sub pamant, nu de frica fiscului, ci din legea firii: viermisori, rame si cerancela. Cum? Intreb. Cerancela. Mai spune o data, o rog. Cerancela, mami. Cum, mai spune-i o data lui mami. Cerancela. Raman cu spagheta intre buze, nehotarata ca un emigrant proaspat iesit din punctul de control si care nu stie sigur daca da sau daca nu. Care nu are habar daca sirul strain de sunete care tocmai i-a izbit ramurelele din neuroni semnifica un lucru bun sau un lucru rau. Cerancela.

Ma descurajez brusc si apoi imi dau seama ca nu am voie sa ma descurajez. Calm. Calm si ordine. Nu mai pot sa inghit nimic, duca-se si cobe si paste si tot. Singurul lucru pe care il pot omeneste face este sa nu ma mai gandesc la incident, sa merg inainte cu viata, sperand ca la un moment dat ma va pocni brusc fulgerul iluminarii lingvistice. Dupa-masa se preface in seara, pranzul se preface in cina, nu prea conversez, de frica sa nu ma impiedic peste terte dificultati. Mananc ceva usor, sa nu se consume toate energiile esentiale pe manevre gastrice si sa nu mai ramana iar nimic pentru circuitele superioare.

Spal vasele, spal ciorapeii, ma demachiez, trec la pajama. Ma uit la stiri, simt in pulpa dintele depresiei, ma uit la Sex and the City, mi se face dor de Brooklyn Bridge. Adorm si visez ca merg cu trenul si ca nu apuc sa arunc toate bagajele in gara Deva si ajung in gara Simeria unde, se stie, pana si rapidul sta douazeci de minute. Ma trezesc, nu apuc sa beau cafea, plec la servici, dracui, muncesc fara chef. Merg la Dunkin Donuts, iau o cafea mica, cream on the side, thank you. Cafeaua ma inveseleste, prind spor la calculat dividende, prind speranta in general. Vin acasa si aniversez douazeci si patru de ore de la prima aparitie a cerancelei. Si din subsolurile subconstientului, acolo unde se innoada scrisul englezesc cu pronuntia, apare victorioasa ea, tarantula. Pronuntata, asa cum se si cuvine, cerancela. Misterul, odata dezlegat, devine sursa de amuzament si ma reped la tastatura ca sa il impartasesc cu voi.

Tag-uri:
Categorii:
America

Comentarii

  • Am citit dintr-o suflare tot textul si tot asteptam sa faci traducerea „cerancelei”. Credeam ca am gresit, am facut derularea si in sfarsit m-am lamurit. Greu cu limbile straine!

    Ghiocel07 19 septembrie 2009 21:55 Răspunde
  • Acelasi ritm energic, aceeasi fraza vie, acelasi sint al umorului!…Adaugata e emotia postarilor pe site-ul Tango:)
    Te felicit si, e clar, am inca un motiv sa vizitez acest blog…

    dana 20 septembrie 2009 19:28 Răspunde
  • Bine ai venit ,Amalia !
    Stii ca te admir,ti-am marturisit si la Alice si la intalnirea Iubirilor frumoase .
    …….Sora mea ,traieste de 7 ani in Olanda,in Amsterdam.
    Nepotelul meu,merge de la 3 luni la gradinita,unde,logic,invata olandeza….
    Acasa se vorbeste numai romana,tocmai pt ca cel mic sa invete corect ambele limbi…
    Peste putin timp,nepotelul meu drag,despre care va povestesc mereu la Alice,implineste 3 anisori….
    Vine de la gradinita si ,in limba romana,incepe sa spuna de cateva ori cuvinte pe care nu este tocmai firesc sa le repete …..
    Mama ii atrage calm si frumos atentia ca nu este bine sa foloseasca asemenea cuvinte,si il intreaba unde a auzit asta….
    Copilul raspunde firesc,”la gradi „….
    Atunci.,si mama si tata se apropie mai mult de cel mic…. ” bine,bine,dar la gradi se vorbeste ca la gradi (adica in olandeza !!!),cine poate sa spuna asta ca acasa(adica in romana !!!) ???!!!”
    Copilul ridica frumos din umeri si raspunde” nu,mami,a spus ca la gradi,dar eu v-am spus ca acasa,pt ca voi nu stiti ca la gradi „…..
    Super,nu ??
    Normal ca si sora mea si cumnatul meu vorbesc olandeza ,dar,pt a-l obliga pe micut sa vb ambele limbi,acasa nu vb decat romana,,,,,si uite ca cel mic le face un serviciu si le traduce …”ca acasa ” si lucrurile mai putin placute de la gradi ……

    anna 20 septembrie 2009 21:42 Răspunde
  • Desi am recitit textul a nu stiu cata oara, tot nu ma satur!
    Mai vreau…

    chris 21 septembrie 2009 13:18 Răspunde
  • Excelent text,te tine cu sufletul la gura pana la final! In timp ce citeam ma gandeam ce naiba e aia cerancela?Uite cum mai invatam ceva nou,de la puii nostri! Toata viata de-acum in colo cand vei auzi de tarantula,te vei gandi amuzata la cerancela!

    florentinamurgoci 21 septembrie 2009 14:59 Răspunde
  • Ghiocel07: si eu m-am gandit o zi intreaga ce poate sa fie 🙂

    dana: multumesc si stii ca te astept mereu aici si in revista noastra de citit si iubit.

    anna: absolut delicios nepotelul tau, adica si parintii astia care nu merg la gradinita trebuie lamuriti cumva, nu?

    amalia 22 septembrie 2009 5:04 Răspunde
  • chris: mai vine…

    florentinamurgoci: asa e, am ajuns sa invatam o gramada de la ei 🙂

    amalia 22 septembrie 2009 5:06 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title