fbpx
„The business of living is almost entirely about capturing imaginations. Whatever little is left is about taxation“

Cititoarea neelectronica

de

cartiAseară m-am apropiat, pentru prima dată, de măsuţa de la librărie unde stau la plajă câteva dispozitive electronice de citit, din acelea pe care poţi încărca sute (aud că mii?) de cărţi. Deşi în ţara asta mare şi, uneori, dulce, uneori, amară, simţim şi în vis vârful obraznic al biciului publicitar care ne ordonă să ne băgăm minţile în cap şi dolarii în conturile companiilor high-tech, eu nu mă dau uşor pe brazdă. De fapt, aşa exemplar recalcitrant n-am mai văzut decât în oglindă.

Prietenii îmi dau mereu pe la nas cu cele mai recente cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, la care eu scuip în sân şi în ecran, poate ultimul se face mai mare, să văd şi eu ce scrie acolo. Să nu credeţi că dispreţuiesc tehnica, Doamne fereşte, am pentru ea un respect similar celui cu care mă închin celor care îşi mai amintesc cum se scoate de sub integrală, priceperii medicilor şi eleganţei piloţilor de la Lufthansa. Dar de câte ori sunt insultată şi mi se pune sun nas un manual cu instrucţiuni de utilizare, mă sufoc de revoltă, mai ales că acum aceste foste cărţulii tind să egaleze şi să lase în urmă volumul informaţional al unui Tolstoi.

Îmi amintesc de întâmplarea simplă când, la editura Teora încă mai fiind, unul dintre calculatoare s-a închis brusc, am zis că mor. O colegă de-a mea, muuuult mai scoasă în lumea informatică decât mine, mi-a dat un sfat de aur, dovadă că a şi rămas încleştat printre neuroni: „nu te mai împanica asa, dragă”. De doişpe ani încerc să o ascult. Nu, adevărul e că atunci mi-era teamă că moare, naibii, hardughia, şi trebuie să aduc bani de acasă pentru costul de înlocuire, iar eu abia ţeseam o chirie oarecum îndoielnică.

Dar cu toate că nu sunt o împărăteasă a firelor electrice, curiozitatea tot mă roade. Mai ieri era să-mi cumpăr un Conde Nast Traveler în care se explica, pe un mănunchi de pagini, cum se depanează un avion.

Adevărul e că, exact cum scria în cel mai recent test psihologic pe care l-am dus la bun sfârşit, fac parte dintre persoanele afurisite care ar dori să se bucure, simultan, cum altfel, de întreg farmecul parfumat al vremurilor trecute, în vreme ce beneficiază cu neruşinare de tot confortul pe care ni-l furnizează tehnica noului mileniu.

M-am dus, pâş pâş, lângă minunăţiile din primul paragraf şi am avut flash-ul acela de reverie în care umărul nu mai mi-e zdrobit de carţile şi revistele ce navetează cu mine pentru citit în tren şi, în loc de asta, scot din geanta pe care iar nu m-am putut abţine să mi-o cumpăr, un dispozitiv din acesta elegant, încărcat cu tot ce îmi pofteşte sufletul hapsân.

Dar cum să fac să nu mai fiu de modă veche, să nu mai miros paginile virgine, să nu mai subliniez cu delicateţe paragrafele după care nu mai pot, să nu mai întorc cu un car de plăcere pagina care foşneşte? O să moară cărţile? Multă lume zice că nu, căci anacronicii ăştia ca mine se vor încăpăţâna să stea turceşte sau americăneşte pe canapea, cufundaţi până la brâu în paragrafe care fac parte din însăşi bucuria de a fi, în vreme ce pilaful se bronzează iar excesiv la cuptor. O să moară cărţile? Multă lume zice că da.

Pe urmă, m-am gândit ce uşor mi-ar fi să am biblioteca ferecată într-o brichetă, să o iau când poftesc şi să trec oceanul cu ea în geantă. Da, da, da, admir tehnica dar numai ca o completare a lumii reale, niciodată ca un înlocuitor. Şi, apoi, arătaţi-mi cu degetul persoana care a citit în ultimul an cinci sute de volume, toate de pe medalionul de la gât!

Hm, să-i scriu Moşului să îmi aducă o bazaconie din asta simpatică, să nu-i scriu? Mai cuget. Dar îi spun de pe acum, să ştie, niciodată, dar niciodată, să nu îndrăznească să se prezinte sub bradul meu cu o pastilă în care să pretindă că se îmbrăţişează aromele a o mie de sushi. Că l-aş gâdila imediat cu o scobitoare în care şi-au lăsat ADN-ul sute şi sute de ciomege de pe vremea când încă mai existau cărţi.

Tag-uri:
·

Comentarii

  • eu te înţeleg, doar la fel cred şi eu. cu îndoieli cu tot. cum ar fi, de exemplu, să vrem să rămânem la sulul de papirus pentru că nişte unii au inventat cărţile legate, de exemplu? eu cred ca ţine doar de ţinutul în mână pentru mai mult de câteva minute, ca la magazin, al unui asemenea dispozitiv. mă uit la lucrurile noastre şi mai ales la rafturile pe care le tot reorganizăm, din cauza vizitelor prea dese pe la librării. păi nu ar fi casa noastră mai spaţioasă cu o carte magică din acelea?

    Monica 20 noiembrie 2010 5:19 Răspunde
  • Deci tu zici sa-i scriu Mosului ca da? 🙂

    amalia 20 noiembrie 2010 5:30 Răspunde
  • Amalia, eu, fiind de la tara (este o frustrare pe care nu pot s-o schimb-asta e ! ) am nostalgiile mele. De cate ori ajung la oras, primul lucru pe care-l fac este acela de a-mi cumpara
    un ziar sau o revista. E adevarat ca acum ajung mai rar la oras si implicit imi cumpar mai rar reviste, dar nu pot sa inlocuiesc mirosul cernelei proaspat tiparite si nici fosnetul paginii intoarse cu cititul revistei pe internet. Cum n-as putea inlocui o carte cu o ”bazaconie din asta simpatica” . Dar acum, stii cum se zice: vulpea care nu ajunge la struguri…

    camellia 20 noiembrie 2010 7:32 Răspunde
  • Kindle? 🙂

    Anemari 20 noiembrie 2010 7:52 Răspunde
  • Ma consider o femeie moderna, ma fascineaza technologia noua, sunt dependenta de cafea, laptop si de blackberry-ul meu roz – atit de dependenta ca mi s-a intimplat de multe ori sa plec de acasa in papucii de casa sau fara poseta, dar cu el in buzunar 🙂 … dar cu tot modernismul de care ma laud, nu pot inlocui placerea de a rasfoi o carte sau o revista, cu jucaria respectiva, desi imi face cu ochiul si ma atrage cu oferte exceptionale de fiecare data cind trec pe linga standul respectiv …

    Sofie 21 noiembrie 2010 2:01 Răspunde
  • Amalia draga mea… eu am aceeasi dilema. Pe de alta parte „Mosul” s-ar bucura foarte tare sa ii spun ce vreau si mai ales ca vreau o jucarie electronica ( caci el tot asta imi aduce ), pe de alta sunt de acord cu Sofie nu cred ca pot inlocui placerea de a rasfoi…

    Si apropos de jucarii… aseara, intr-o vizita, geanta doamnei care sedea langa mine pe canapea, a inceput sa vorbeasca….cu un glas foarte electronic si eu am fost sigura ca mi-am pierdut mintile irecuperabil. Blackbeery-ul ei era programat in „drive-safe” mode si ii citea cu voce tare e-mailurile care aterizau in in box…

    CristinaC 22 noiembrie 2010 4:11 Răspunde
  • CristinaC, eu am putin peste 30 de ani si totusi as ceda nervos la un episod blackberry cum povestesti tu.
    Amalia, nu stiu, nu neaparat sa-i scrii mosului dar daca asta iti aduce sa nu te superi, cam asa ar fi ideea mea.

    Monica 23 noiembrie 2010 3:01 Răspunde
  • Eu sunt anti-tehnica de cand ma stiu. Nu ma fascineaza telefoanele mobile actuale, nu vad de ce as urmari un film (dealtfel in 3D) pe un ecran cat palma, intr-un tren aglomerat sau de ce mi-as chinui buricele degetelor pe tastaturi cat oul de furnica. Ultima mea achizitie in materie a fost un mobil de armata, de-ala de trece tirul peste el si tot functioneaza! Nu-mi plac laptopurile, sunt vesnic recunoascatoare „magaoaiei” mele care inghite programe si stie sa faca atatea si atatea fara sa se vaite de lipsa de spatiu. Nu-mi plac accesoriile gen Bluetooth, nu imi intra la inima o gramada de alte chestii. Cat priveste biblioteca electronica…nu stiu ce sa spun. Sunt convinsa ca nu mi s-ar potrivi mie- dar daca Mosul ti-o aduce, Amalia…why not?? Daca nu iti va fi nici tie pe plac- cedeaz-o generatiei urmatoare, stiu sigura ca va avea cine sa o foloseasca la maxim! 🙂

    D Mihaela 23 noiembrie 2010 14:07 Răspunde
  • PS:
    OK!:)) am vrut sa scriu si „stiu sigur” si „sunt sigura”…si uite ce a iesit!

    D Mihaela 23 noiembrie 2010 14:08 Răspunde
  • Eu iubesc gadgeturile. Pune-mi in mana orice telefon mobil, un laptop, o camera foto, un orice si le dau de cap rapid. Pe de alta parte, daca ma pui in fata unui robot de bucatarie… m-ai prins. Stau de cateva luni cu un cuptor de facut paine in casa si tot nu inteleg cum functioneaza :)) Urasc sa citesc instructiunile cand vine vorba de electrocasnice. Si nu le inteleg. Dar cand vine vorba de instalat imprimante, reinstalat Windows si alte chestii computeresti…. nu stiu de ce, dar imi place 🙂

    Eu vreau sa-i iau un Kindle sotului de Craciun. De ce? Pai unu la mana ca el citeste tot felul de carti care apar numai in format electronic (despre marketing, NLP si altele). Doi la mana, ne-ar fi util cand mai plecam de acasa si nu vrem sa caram toata biblioteca dupa noi. Eu de obicei incep vreo 4-5 carti si citesc din ele in functie de starea de spirit. Asa ca nu mi-ar prinde rau sa am si eu vreo 10 carti acolo, just in case. 3 la mana pentru ca nu mai vad asa bine ca pe vremuri si culmea mai usor citesc de pe un monitor decat dintr-o carte. Asta, pana mi-oi lua ochelari sper. Si imi place la cititoarele astea electronice ca poti mari fonturile cat vrei tu, ca sa-ti fie usor sa citesti. Plus ca le fac astia reclama ca n-ar fi deloc obositoare pentru ochi. Deci una peste alta, nu strica. N-o sa renunt la cartile tiparite, ca am crescut cu ele si mi-s dragi. Si-mi place sa simt hartia si mirosul si sa le admir in biblioteca atunci cand se odihnesc. Deci, te-am convins? 🙂

    Americanca 23 noiembrie 2010 15:22 Răspunde
  • Is faine jucariile astea…..da’ nu-s pentru mine….unde e placerea de a colinda o librarie?
    Mie imi plac cartile…si la propriu si la figurat. Maica-mea zice ca la taierea motului mi-am ales o carte si un pix….si zice-se ca in final niste bani…..de citit am citit, de scris am scris, astept si finalul cu banii… 😀
    Revenind la carti: am crescut cu o biblioteca plina de carti:mai bune, mai proaste, unele maculatura de-a dreptul, dar care per ansamblu umpleau biblioteca, timpul si sufletul meu…
    Primul lucru cumparat din primul salar a fost o carte:nimic ‘filozofic” ci „Ghidul nesimtitului ” de Radu Paraschivescu insa a fost edificatoare…..
    Acum impart cartile cam asa: carti de suflet, pe care le cumpar pentru ca le-am citit si mi-au placut, sau pe care le cumpar pentru ca vreau sa le citesc musai si carti de tren, numai bune pentru cele 7 ore de calatorie Cluj-Suceava…aici intra in principiu genurile politiste, istorice,poate si SF….am incercat o data sa citesc „Rosu si Negru” si nici cum nu a functionat…de-aia m-am reorientat…
    Ma bucura tare mult ca acum sunt colectiile astea de carti „la metru” in care sunt titluri bune si traduceri la fel, pentru ca altfel nu cred ca mi-as fi permis din salarul de rezident nici macar o achizitie celulozica…..
    Nu cred ca as putea citi o carte in format electronic….imi e greu sa citesc si informatii medicale sau articole, daramite o carte pe care incerc sa o traiesc….nu degeaba pisicilor le place sa doarma pe hartie tiparita..simt si ele ca paginile au suflet…

    irina 23 noiembrie 2010 16:52 Răspunde
  • CristinaC, eu am putin peste 30 de ani si totusi as ceda nervos la un episod blackberry cum povestesti tu. Amalia, nu stiu, nu neaparat sa-i scrii mosului dar daca asta iti aduce sa nu te superi, cam asa ar fi ideea mea.

    Nona Mills 22 decembrie 2010 17:01 Răspunde
  • nu cred ca aduce blackberry, l-am intalnit si i-am zmuls deja ceva din sac 🙂

    amalia 23 decembrie 2010 4:01 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title