fbpx
„The business of living is almost entirely about capturing imaginations. Whatever little is left is about taxation“

City of Chi

de

Intre friguri crancene si calduri conjugate creativ cu umezeli varatice greu de suportat, City of Chi, orasul in care traiesc, muncesc si alunec cu imaginatia pe delaturi, se infoaie uneori si produce cate o zi croita pe tiparele capricioase ale perfectiunii. Ca ziua de sambata, 21 mai, de exemplu.

Nici prea prea, nici foarte foarte, numai bine de luat trenul si facut o plimbare relaxata prin oras. Relaxata, adica sa mergi pe unde vrei, sa stai cat vrei, sa pozezi unde te taie cheful, sa casti gura fara reprosuri, sa mai mergi inca o strada, sa mai vezi ce e si dupa coltul urmator. Am avut ca partenera rabdatoare si guraliva de preumblare fiica din dotare, o persoana cu care risti multe, dar nu plictiseala.

Am avut chiar si intentiile culturale la noi, sub forma permiselor gratuite de intrare la muzeu. Bastinasul de Chicago poate merge la biblioteca si gaseste cate un card gratuit pentru fiecare muzeu care i-ar putea starni interesul. Ne-am inbarcat asadar in primul tren care merge in directia toward the Loop si am impartit cele 25 de minute de calatorie pana in centru intre citit, conversatie si uitat pe geam. La iesirea din statie s-au scuturat cativa nori, dar ca intotdeauna cand nu-mi fac atatea probleme, ploaia s-a oprit repede.

Ne-am plimbat lejer pe State Street.

1 

 Şi am bagat prima data nasul la un alt tip de muzeu, unul cu posete de atatea culori si modele ca m-am extras cu dificultate din sanul lor. Am vorbit cu vreo doua si am plecat.

2 

 Vedere inspre Chicago Theatre pe State Street

3 

Argo Thea, Paradisul Ceaiurilor

4 

Vitrină la Macy’s

5

 

Ceasul de la Macy’s, fostul Marshall Fields, un magazin care singur merită un post pe acest blog.

6

 

Oameni, copaci şi zgârâie nori pe Michigan Avenue. Cum s-au grupat aşa de pitoresc nu-mi dau seama

7 

Parcul din partea stângă a clădirii vechi a Institutului de Artă

8 

Michigan Avenue, bulevardul despre care am citit prima dată cu nesaţ în articolul lui Dan Silviu Boerescu din primul număr al Playboy Romania. Articolul era ilustrat cu o expoziţie de vaci de plastic colorate, împrăştiate de primarul Daley pe artera principală. În ziua de azi din tot ce-a fost mai supravieţuieşte artistic o singură cornută, localizată la interseţia lui Michigan cu Washington

9 

Unul din cei doi lei verzi din faţa Institutului de Artă

10 

Să ne sprijinim însă puţin de o balustradă, pentru o scurtă şi binemeritată pauză.

Nu ma supar daca imi spuneti care dintre poze va place cel mai mult si o facem „Miss Poza”, cu esarfa, coronita si iubire vesnica jurata pacii pe pamant.

Categorii:
America

Comentarii

  • Hm… Imi plac toate. Trebuie musai sa aleg una? 😀

    Lola 24 mai 2011 5:48 Răspunde
  • Categoric poza cu leul! Caci numai dupa ce m-am uitat incredibil de atent am descoperit „fiica din dotare cu care risti multe dar nu plictiseala” intre labele din fata 🙂
    Incredibil ce fotografie frumoasa, felicitari!

    Anca G 24 mai 2011 7:17 Răspunde
  • tot pt poza cu leul votez si eu, dar si prima poza ofera anumite trairi (visatoare cum sunt, ma gandesc ca acel cuplu de pe traversare, se plimba la fel de fara griji, ca si voi). Si astept blogul despre Macy’s, un loc de pierzanie dar si de mare castig, pt. noi femeile. Nu i-am calcat praguri,de aceea sunt curioasa de povestirile tale !!!
    Frumoasa plimbarea! Jos palaria!

    Adnya 24 mai 2011 9:54 Răspunde
  • Multumesc pentru generozitatea de a ne face , imaginar, partenere de calatorie printr-un oras superb. Imi place Vitrină la Macy’s

    mioara 24 mai 2011 10:25 Răspunde
  • Amalia, eu zic asa: fiecare cu ce-l doare! Aleg poza cu ”muzeul” de posete.
    Apoi as sta linistita pe o banca in parcul Institutului de Arta.
    Pana la urma toate pozele sant frumoase intrucat sant reprezentative pentru Chicago si imi dezvaluie o lume la care n-as avea acces in vreun alt fel…

    camellia 24 mai 2011 11:35 Răspunde
  • Ha! ma mir ca nu ne-am intalnit, sambata am fost si noi in „Chi”- dar n-am poposit mai mult de o jumatate de ora, cu treburi (chiar la Congress Plaza Hotel)

    D Mihaela 24 mai 2011 11:43 Răspunde
  • Mie poza cu Paradisul Ceaiurilor imi inspira cu adevarat un mic paradis, asa ca e pe locul I. Si imi mai plac ceasul si vitrina! 🙂
    P.S. Multumesc pentru calatorie!

    Corinas 24 mai 2011 13:37 Răspunde
  • beau ceai doar la raceli cumplite -si atunci printre strambaturi- dar Argo Thea gets my vote:)

    Anomis 24 mai 2011 14:08 Răspunde
  • I go for the Argo Thea, chiar daca am vazut spiridusul de sub leu:)

    Monica 24 mai 2011 15:22 Răspunde
  • Parcul din partea stângă a clădirii vechi a Institutului de Artă, unde ne-am intalnit si deu nde a inceput o zi minunata cu voi doua!

    CristinaC 24 mai 2011 16:03 Răspunde
  • Locuiesti intr-un oras foarte frumos Amalia. 🙂

    Victoria West 24 mai 2011 20:09 Răspunde
  • Mie imi place aia cu Michigan Avenue.

    Victoria West 25 mai 2011 3:26 Răspunde
  • Mie imi place de tine: ) Ca ne plasezi poze frumoase si parca stocul nu ti se mai sfarseste. E fain sa te ghicesc in spatele aparatului.

    Una 25 mai 2011 19:03 Răspunde
  • Frumos post. Eu aleg Argo Tea – Paradisul Ceaiurilor. Arhitectura, la prima vederea mi-a soptit: Church Tea . Un loc perfect unde un domn sa isi savureze o clipa de liniste. Multumesc Amalia pentru respiratia literara.

    Nimeni 27 mai 2011 10:52 Răspunde
  • categoric poza cu trecatorii, copacii, imensele cladiri. Doamne dar ce inalt e totul acolo:)

    Delia 28 mai 2011 16:01 Răspunde
  • Amalia, mulumesc inca o data pentru mica plimbare prin orasul lui Chi…:) E de fapt prima data cand iti multumesc cu adevarat. Pana acum am facut-o doar in gand (sa-mi fie rusine!) pentru toate incursiunile prin orasul tau, prin viata ta, prin lumea ta. Te citesc cu mare, mare placere!

    Toate pozele sunt grozave, au cate o poveste…nu ma pot decide. Poate cea cu leul si cu fiica din dotare… dar si cea cu parcul din stanga Institutului de Arta…imi inspira imaginea unui colt de Rai, un colt de liniste intr-o lume plina de nelinisti…

    Mi s-a facut pofta de facut poze… probabil ca si Cairo ar avea multe de spus daca as incepe sa-l fotografiez…de ce nu?

    Amalia, imbratisari si inca o data Multumesc!

    Lorelei Eg 28 mai 2011 19:32 Răspunde
  • Amalia, mie imi plac toate, dar tare mi-ar place sa stam la o „carafa” de ceai, acolo, in paradisul lor :).
    Astept cu nerabdare sa vad pe unde te-ai plimbat de long weekend :).

    ps
    Lorelei, daca te apuci sa fotografiezi Cairo-ul, asa-i ca o sa imparti si cu noi? Please, please, pretty please, cum zic americanii 🙂 …

    Sofie 31 mai 2011 1:26 Răspunde
  • Sofie, sincer, trebuie sa ajungi/sa ajungeti.
    Daca nu, vin eu la Vancouver, ca de prea multa vreme amenintz.
    Vreau sa ne intalnim!

    amalia 31 mai 2011 21:28 Răspunde
  • Lorelei, gandurile mele se umfla in pene de placere ca au ajuns, cu ajutorul tau, la Cairo.
    Pofta de poze vine facand, una, doua, trei si apoi gata, esti contaminata.
    Asa cum spune Sofie, hai sa vedem cum sa facem sa le imparti si cu noi.

    amalia 31 mai 2011 21:31 Răspunde
  • Delia, exact aceea e si preferata mea!

    amalia 31 mai 2011 21:32 Răspunde
  • Nimeni, nimeni?
    Promit sa merg curand la Argo Thea, sa vedem ce si cum.

    amalia 31 mai 2011 21:33 Răspunde
  • Una, de fiecare data ma surprinzi.
    Iti multumesc.

    amalia 31 mai 2011 21:35 Răspunde
  • Victoria, ninge si ploua mult, dar cand nu, e frumos.

    amalia 31 mai 2011 21:37 Răspunde
  • Cristina, va mai astept.

    amalia 31 mai 2011 21:38 Răspunde
  • Monica, Anomis, Corina, iata ca am pus-o de o masa rotunda aromata cu un ceai virtual.
    Abia astept.

    amalia 31 mai 2011 21:40 Răspunde
  • Mihaela, treburile sunt treburi, dar ne vedem cu urmatoarea ocazie.

    amalia 31 mai 2011 21:41 Răspunde
  • camellia, atunci muzeul de posete sa fie 🙂

    amalia 31 mai 2011 21:41 Răspunde
  • Lola, e bine si toate 🙂

    Mioara, intotdeauna cu placere.

    Anca, mersi, te salut cu drag.

    amalia 31 mai 2011 21:44 Răspunde
  • Amalia, Sofie, eu am pofta de facut poze mai mereu. Zici ca m-a facut mama cu aparatul de fotografiat in mana… 🙂 cateodata ma si cert cu consoarta mea… ca ce tot il fotografiez? „Ca are si pozatul asta un rost”…asa imi zice. Iar eu ii spun ca „Da, are un rost! Rostul de a-mi aminti momente, franturi din viata noastra”… Nu intelege el… dar eu continui sa fac poze…

    Si apropos de Cairo… Cum sa vi le arat si voua?

    Pana atunci le adun pe toate pe care le am si le fac loc celor ce vor urma. Fac un buchet frumos si poate intr-o zi vi le voi putea impartasi, impreuna cu povestea lor…

    Cu drag, L.

    Lorelei Eg 1 iunie 2011 18:34 Răspunde
  • chiar daca nu intelege el cateodata, nu te opri din fotografiat, daca asa simti.
    poate iti faci tu un blog si ne spui povestea pozelor din Cairo sau poate imi trimiti mie cateva si ne bucuram de orasul tau chiar aici.

    amalia 2 iunie 2011 17:34 Răspunde

Dă-i un răspuns lui CristinaC Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title