„The business of living is almost entirely about capturing imaginations. Whatever little is left is about taxation“

Despre dreptul la respect

de

Zbang, zbang, zbang, uite aşa o să mă lovească pietrele părerilor voastre, pentru că stau departe şi dau directive fanteziste pentru România. Şi totuşi, zestrea cea mai importantă cu care o să revin din America, este (în afară de cîteva cărţi la mâna a doua şi câteva bulendre al căror volum deja l-am înjumătăţit) convingerea că numai din noi, la nivel individual, se pot produce anumite schimbări în bine. Căci mai marii noştri, aleşi sau pomeniţi, nici ei nu ştiu cum, în hamurile de la capul naţiei, nu pot să vină şi să îi dea cu jordiţa la fund fiecărui funcţionar care ne bruschează de dincolo de ghişeu, aşa cum nu pot să tragă de mânecă fiecare individ care confundă caldarâmul cu coşul de gunoi sau fiecare proprietar de câine care nu-şi adună (pardon) rahaţii aferenţi.

Nu cred că în Austria sau Elveţia (sau America), omul e, intrinsec, mai bun. E mai educat la nivel civic, nu contest, însă, în majoritatea cazurilor, se manifestă civilizat pentru că, dacă nu ar face-o, s-ar expune unei ruşini de nedus în spate, în faţa celorlalţi. Dacă un funcţionar ar zbiera, ar fi imediat chemat şeful lui sau ar fi reclamat acolo unde trebuie. Dar noi ne-am obişnuit, pur şi simplu, să fim abuzaţi, poate ni se trage şi din minunata educaţie în care eram puşi să stăm în clasă cu mâinile la spate. Nu să ne exprimăm, nu să luăm atitudine, ci să stăm cu mâinile la spate, ca nişte idioţi.

Iar azi luăm, aş putea să spun în gură, tot felul de bobârnace scârboase pe la tot felul de ghişee şi gherete împuţite (eh, până acum aţi sesizat doar doamna din mine, acum vă rog să daţi bineţe şi pasionalei fără frâu). Noi, o grămadă de oameni deştepţi şi cu bun simţ, permitem să fim făcuţi de doi bani, pentru că diverse exemplare, aciuate pe la diverse geamlâcuri, trăiesc cu iluzia că e firesc să ne târâm în genunchi spre a primi binecuvântarea ghişeistică a pătrăţicii lor de univers.

Oare nu le spune cineva şi acestor funduri nederanjate intelectual de la ultima lucrare de control la biologie, că vremurile s-au schimbat, fraţilor!! Chiar dacă în ADN-ul lor schijele mentalităţilor comuniste sunt înşurubate cu încăpăţânarea veciei, tot nu se poate să ne lăsăm în aşa hal călcaţi în picioare.

Ne temem de un vameş, că ne confiscă bikinii din valiză, dacă nu îi dăm peşcheş. Ne temem de poliţist, că ne ia puncte, dacă nu băgăm ceva la înaintare. Ne temem de ţăranul cu burtă înscăunat paşă peste biroul documente de călătorie. Ne temem de domnişoara care ne face check-in la aeroport şi nu ne găseste în listă, dar asta nu e nimic, se mai întâmplă, însă nu înţeleg de ce zbiară la noi. Domnişoară, uite care-i treaba, eu vorbesc frumos cu domnia ta, vorbeşte şi dumneata frumos cu domnia mea. Că, dacă nu, îmi fac un site dedicat măgăriilor, şi vă public pe toţi acolo, sistemtizat, pe categorii. Chiar dacă nu vă vindecaţi, (nu sunt nici eu chiar idealista care par) şi chiar dacă nu se schimbă nimic sau se schimbă foarte puţin, măcar am luat atitudine, publicând împrejurările în care am fost tratată prost, fără să am nicio vină.

Căci suntem supăraţi pe nesimţire, nu-i aşa? Suntem mulţi, şi nu suntem proşti, suntem numai, oarecum, resemnaţi, că e problemă de sistem şi, se ştie, mai uşor împingi un elefant cu un pai, decât să scrijeleşti o brumă de ameliorare pe metehnele sistemului. Mai mult, suntem cumva (făcuţi să devenim) complici, colaborăm (inclusiv) fără voia noastră la mersul, aproape nederanjat, al lucrurilor înainte. Zdranga, zdranga, uite aşa ducem comunismul înainte, cu noi. Pentru că, deşi putem mărşălui, când ne vine cheful sau ne arde buza, în diverse pieţe publice pentru n revendicări, în oasele noastre se întinde, dulce şi leneşă, acceptarea lipsei de respect în interacţiunile cu tot felul de autorităţi, care, teoretic, ne servesc şi ne reprezintă.

Însă dacă noi nu luăm cumva un pui de iniţiativă, atunci cine?

Tag-uri:
· ·
Categorii:
comparatii · mentalitati

Comentarii

  • Sa iei initiativa in Romania? De cate ori am facut-o, s-au gasit aia de la ghereta cu nota patru la lucrarea de control sa se ia de mine si, nu-i nici o surpriza, au reusit sa-mi inchida gura de fiecare data; fiindca batalia nu se da pe planul bunului simt, asa cum plec eu la inaintare. Eu ma cert cu bun simt, dar cand vad ca, in jungla, altii se iau de mine fara bun simt, ma supar si ma resemnez. Nu ai cum sa castigi in Romania. Acolo domneste legea junglei: animalul cel mai puternic castiga, toata lumea stie si toata lumea e de acord cu legea junglei. De aceea ma si resemnez. Fiindca nu sunt animal.

    WWW 25 septembrie 2010 8:14 Răspunde
  • Asa cum demult am scris, in Romania respectul lipseste cu desavarsire, in toate privintele si aspectele – nu numai la ghisee. Ai dreptate ca trebuie luata initiativa – insa, in cazurile descrise de tine, respectul trebuie sa vina din partea clientului inainte. Ori nu exista. Te lovesti de lipsa de profesionalism si tragi o tiganeala, ca nu te mai duc nervii – si de-aici porneste o avalansa.

    Poate ar trebui o campanie, ceva de gen „respecta-ti aproapele”. Poate ar trebui ore de respect in scoala, ca sincer am observat ca una lume nici nu stie ce e ala.

    Eu personal o consider cea mai mare problema a Romaniei in momentul asta (care dureaza de mai bine de o decada deja). Parca aud replicile la afirmatia mea LOL Dar invit pe oricine e contra ei sa se gandeasca o clipa – sau un veac – la ce implicatii are respectul in viata de zi cu zi.

    Lola 25 septembrie 2010 9:08 Răspunde
  • Da, asa ar fi ideal… Insa uneori nu e atat de simplu. Uneori un functionar iti poate face (si chiar iti face) necazuri care te pot costa enorm fara sa incalce neaparat legea sau sa-si incalce atributiile de serviciu. Si, mai ales, fara ca tu sa ai posibilitatea sa verifici ce si cum s-a intamplat. Nu e asta un motiv sa tacem in fata abuzurilor, dar inteleg de ce unii oameni tac. Fara sa dau cu piatra in tagma secretarelor in general, pentru ca am intalnit si multe foarte dragute, am urat cu patima o secretara de la facultatea mea pentru niste probleme majore pe care mi le-a facut din pura indolenta, cu scuza ca „a fost foarte ocupata”. Desi adesea am asteptat in picioare si jumatate de ora ca sa-si terminea ea conversatiile personale cu alte secretare, in orele de lucru. Uf, bine ca am scapat de astfel de specimene… Imi pare rau ca n-am avut ocazia s-o vad inainte sa emigrez si sa-i spun cateva asa, din suflet,ca atunci chiar nu mai aveam nimic de pierdut.

    catintherain 25 septembrie 2010 19:41 Răspunde
  • Eu sunt cam de aceeasi parere cu Lola … in Romania, respectul fata de oricine si orice lipseste cu desavirsire, a devenit un fel de trend non-grata … din pacate, nu numai lipsa respectului e o problema.
    E suficient sa deschizi tv-ul pe un post romanesc, sau o revista in limba romana, si realizezi ca promovarea non-valorilor, a vulgaritatii, a kitsch-urilor, au devenit cultura nationala.
    Eu am devenit foarte pesimista in privinta ca se mai poate face ceva pentru Romania … solutia e curatenie generala, cu aruncat totul la groapa de gunoi si varuit in alb peretii mass-media … pentru ca de la ei incepe degradarea. Degeaba faci educatie in scoala, daca pe strada si din cutia tembelizorului li se face spalare automata pe creier.

    Sofie 25 septembrie 2010 19:45 Răspunde
  • Secretarele de la facultate erau cele mai rele.DAR DOAR cu studentii romani, prea saraci sa vina si cu cadou, pe langa buchetul mare de flori(ca doar erau secretare cu facultate).
    M-am lovit de diversi functionari care,fereasca domnului, sa iti dea informatii complete sau suplimantare, pe principiul „necunoasterea legii nu va scuteste de amenzi”, dupa cum am fost surprinsa de 1-2 functionari care m-au ajutat fara sa ceara sau sa astepte beneficii materiale.Depinde si de OM dar si de anturaj. Daca in anturajul nesimtitului este un personaj care ii da nas degeaba faci site de ironizare.Nu ca ar citi asa ceva.

    ioana 27 septembrie 2010 10:33 Răspunde
  • M-ai racorit, Amalia! Multumesc… 🙂

    Corinas 27 septembrie 2010 13:34 Răspunde
  • Amalia… de parca tu te-ai intors din Ro acum 3 saptamani nu eu.

    Asta a fost si mare mea durere acolo. Pe noi ne-a injurat un individ dintr-o masina mare pentru ca indraznisem sa circulam intr-o masinuta foarte mica (pe care un prieten a avut bunavointa sa ne-o impumute) intrebandu-ne ca cautam in drumul lui.

    CristinaC 27 septembrie 2010 15:28 Răspunde
  • Respectul e totul , si in Romania , trist dar adevarat , lipseste cu desavarsire. Nu exista respect pentru nimeni si nimic ! Singura metoda , dupa parerea mea , e ca in Romania RESPECTUL trebuie invatat prin constringere . Prin legi dure . Spun si eu ca tine Amalia , in Germania , Austria , Elvetia poate ca oamenii nu ar fi atat de respectuosi cu semenii lor daca nu ar exista legi dure si amenzi imense . Eu am platit in Germania o amenda de 100 de euro pentru ca mergand pe autostrada m-am apropiat mai mult de 2 m de masina din fata mea . D-na de la volan a sunat la politie ,a spus ca am stresat-o in trafic a transmis numarul si m-am trezit cu amenda la firma . In Romania in schimb esti injurat daca sofezi regulamentar . Lipsa de respect porneste de la cel mai inalt nivel , de la guvernantii care nu-si respecta poporul , pana la cersetorul care te injura daca nu-i dai bani . Toata lumea spune ” trebuie sa facem ceva ” dar nimeni nu face nimic . Pornografia , prostitutia , lipsa de respect , sunt prezente la tot pasul .
    OK , hai sa luam initiativa , dar cum ?

    Marina 27 septembrie 2010 18:16 Răspunde
  • Iarta-ma Amalia !M-am aprins cu subiectul si am uitat sa te salut si sa-ti spun ca te citesc cu mare placere .

    Marina 27 septembrie 2010 19:02 Răspunde
  • Amalia, cred ca este prima data cand lasi sa se inteleaga din scrisul tau ca este posibil sa te intorci in tara(zestrea cea mai importanta cu care o sa revin din America…).

    camellia 28 septembrie 2010 3:49 Răspunde
  • Trist dar adevarat. Din pacate lipsa de respect e peste tot in tara si din cate observ se merge tot mai jos. Oamenii nu doar ca tac, dar ii mai si impiedica pe altii sa vorbeasca, se rememneaza si prefera sa-si arunce frustrarile cu brutalitate asupra altora mai „mici” decat ei. Lantul acesta nu poate fi rupt asa de usor, nu fara educatie si cei 7 ani de acasa, doua neajunsuri mari in Romania de azi.

    wlfp 28 septembrie 2010 14:05 Răspunde
  • Sofie, in media tot lipsa de respect se cheama. Insultand inteligenta telespectatorilor/cititorilor (fie si numai un procentaj a lor) e lipsa crasa de respect.

    Lola 30 septembrie 2010 1:14 Răspunde
  • www, dar daca renuntam si ne resemnam atunci castiga ceilalti. Iar noi vom trai printre ei, resemnati.

    amalia 30 septembrie 2010 16:52 Răspunde
  • Lola, da, si lipsa de respect vine din lipsa de cultura. Banii din tescherea, nesustinuti de un pic de lectura suplimentara, sunt cei mai mari dusmani ai bunului simt. As fi vrut sa ma nasc in vestul Europei:)

    amalia 30 septembrie 2010 16:56 Răspunde
  • catintherain, si eu inteleg de ce oamenii tac, de cele mai multe ori. Insa tocmai asta e mecanismul prin care „bunele” practici se propaga.

    amalia 30 septembrie 2010 16:59 Răspunde
  • Sofie, macar acum acum exista o revista care se adreseaza si inimii, si creierului, poate mai contrabalanseaza aiurelile din celelalte publicatii, scoase la gramada. Poate se mai poate, totusi, face ceva.

    amalia 1 octombrie 2010 7:01 Răspunde
  • ioana, poate nu site, dar ceva, ceva, trebuie sa facem. Ca, uite, ma intreaba si Marina 🙂

    amalia 1 octombrie 2010 7:02 Răspunde
  • Cristina, of, indivizii astia cu masini mari si craniu care zdrangane…. Sunt cea mai periculoasa combinatie inventata pe pamant.

    amalia 1 octombrie 2010 7:03 Răspunde
  • Corina, stii ca promisesem un post, si imi statea pe limba si pe inima. ma bucur ca te-ai racorit si tu 🙂

    amalia 1 octombrie 2010 7:04 Răspunde
  • Amalia, m-am racorit si eu, ma racoresc zilnic aici, la fatza locului despre care spui tu cu atit naduf 🙂 Sint convinsa ca e o problema de educatie si atitudine, dar astea se fac cu timpul si incep de acasa. Din pacate cei care fac si cresc copii par sa fie cu totii o generatie crescuta in lipsa oricarei educatii elementare, de bun simt; nu putem da vina pe scoala – desi eu una as da-o, dar fara acordul si cooperarea parintilor, degeaba… Mi-e groaza ca am sa imbatrinesc aici si ca voi fi la dispozitia generatiei acesteia care va creste si va ocupa diverse posturi. Acum mai ripostez la ce se intimpla, dar atunci?

    doina 2 octombrie 2010 20:35 Răspunde

Lasă un răspuns la Marina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title