„The business of living is almost entirely about capturing imaginations. Whatever little is left is about taxation“

Dicţionar explicativ al pompoşeniilor imobiliare

de

breathtaking city views  = o ferăstruică tristă care dă în jumătatea superioară a unui copac neidentificabil

spacious, walk-in closets = dacă te aşezi în profil şi împingi cu furie, s-ar putea să încapi în deschizătură

door person at your service = un emigrant surmenat care mai are încă un job şi face, la seral, cursuri de configurat reţele informatice

outdoor heated pool and jacuzzi = piscină încălzită după capriciul soarelui + jacuzzi care, într-adevăr, bulbuceşte conform prospectului (dar cine a turnat înăuntru TOT sacul de clor?)

complimentary fitness center = sală de gimnastică pe lângă care treci în goană, în drumul dintre lift şi uşa pe care se iasă în stradă. Acolo poţi zări, prin geamul de sticlă, o mulţime de echipamente intimidante, pe care, chiar dacă ai avea timp să te caţeri, n-ai putea niciodată să ţii minte cum să le operezi.

social room for all your party needs = sală de adunări cetăţeneşti în care, pe la aniversări, toţi prietenii cu salarii mai mici crapă pe la colţuri de ciudă prost mascată, şi toţi prietenii cu salarii mai mari îţi dau de înţeles că pe ei îi amuză la modul cel mai autentic aranjamentul tău de viaţă, dar dacă tu te simţi bine, atunci asta e

overnight guest suites available = apartamente care nu au mai putut fi închiriate din 2007 şi pentru care prietenii prea fuduli ca să doarmă la tine pe canapea pot plăti pe noapte un preţ de trei sau patru ori mai mare decât merită

individual controlled heating = panou cu săgeţi şi luminiţe a căror logică o poate cunoaşte şi înţelege numai acea persoană din staff-ul tehnic care se operează de fiere când tu mori de cald şi e plecată în croazieră când tu mori de frig

on site dry cleanners = o incintă care miroase proaspăt a balsam de rufe. Acolo ai văzut data trecută un fel de scenă erotică între bruneta focoasă dintr-o ţară al cărei nume nu-l poţi spune, căci nu e politically correct, şi tipul de la punctul anterior, care tinde să fie acolo când tu nu ai, oricum, nevoie de el

reserved parking available = loc de parcare în care nu ai nicio ideea cum ai putea să intri, nici măcar tu personal, darămite maşina, fără să iasă cineva sau ceva zgârâiat în proces. Nu mai fă poze cu priveliştea, mama ta merită mai mult.

completări?

Categorii:
gosporesti

Comentarii

  • Freshly renovated – un strat de vopsea cu dare si fire de par peste un perete cu damburi si zgrunturi.
    Steam-cleaned carpeting – adica petele tot se vad si de mirosit tot miroase.
    Master bathroom – the ONLY bathroom. Master bathroom ar trebui sa insemne ca ai si o baie mica de serviciu, nu? Se pare ca nu.
    Quiet building – daca tusesti la miezul noptii, iti suna vecinii la usa sa se planga.

    Incredibil ce urat pot trai oamenii aici, ce lipsa de precupare pentru casa. La mine se mira prietenii ca mi-am pus perdele dragute, ca ei toti au niste draperii albe de panza ordinara (care sunt standard aici), ca la spital, sau jaluzele pline de praf. Abia aici am ajuns sa apreciez perdelele de Pascani care mi se pareau asa demodate in Romania :). De parchet nu mai zic, nu stiu de ce li se pare mai ecologica o mocheta jegoasa si sintetica… probabil pentru ca producerea ei polueaza prin China sau Taiwan, nu in curtea lor.
    Iar unde e mai frumos, mai luminos, mai asortat, costa de nu te poti apropia si/sau e o cladire din aia in care n-ai voie sa faci nimic fara aprobare de la management.

    catintherain 4 octombrie 2010 14:37 Răspunde
  • stiam eu ca nu cer intariri degeaba:)

    amalia 4 octombrie 2010 21:49 Răspunde
  • sunteti niste superbe. veniti aici sa vedeti case pregatite de fotografiat, „ca la carte”…dar atata perfectiune sufoca;)

    raluca 5 octombrie 2010 6:21 Răspunde
  • Se potrivesc toate sintagmele si in Romania, nu va mai agitati atata, fetelor 🙂 Amalia, vino in Bucuresti, sa vezi cu cat inchiriezi un apartament imputit, cu mobila din 1930, de la insuratoarea lu’ bunicu, linoleum si bucatarie mancata de gandaci!…Probabil ca treaba asta functioneaza la fel peste tot, pe principiul: cum sa va prostim pe bani frumosi 🙂

    Corinas 5 octombrie 2010 13:08 Răspunde
  • raluca, clar sufoca!

    amalia 5 octombrie 2010 16:53 Răspunde
  • Corinas, draga mea, dar bineinteles ca se potrivesc si acolo. Ca tot ce misuna aici se ia repede si acolo: publicitatea umflata, cool-ul, fashionista…

    amalia 5 octombrie 2010 16:55 Răspunde
  • Amalia, mi-ai inveselit cafeaua de dimineata 🙂 .
    Stii ce ma enerveaza pe mine cel mai si cel mai tare la imobiliarele astea: „you get what you paid for” .
    Cum vreo 3 ani de zile mi-am facut ucenicia in ale businessului si finantelor nord-americane intr-o firma de „real estate development”, am cam vazut cu ce sa maninca chestiile astea de – vorba Corinei – prostit clientul pe bani frumosi … si, daca inchid ochii si mai accept varianta ca dau mai multi bani si primesc un locsor mai luxos, de unde vad oceanul si yachturile milionarilor in toata splendoarea lor, in loc sa ma uit in bucataria si baia vecinului, nu pot sa inchid ochii la scos mai multi bani din portofel pentru un locsor mai curat.
    Fiindca, in mintea mea de client doritor de locuinta si gata sa ofere in schimb 3/4 din salariu lunar, curatenia trebuie sa vina la pachet cu bucataria utilata si cu bunul simt al proprietarului.
    Catintherain, draga mea, tu probabil ai nimerit in una din cladirile a caror proprietari fac parte din diversitatea aia etnica de care ma plingeam eu doua posturi mai jos … dar chiar ma intreb, oare mai sunt in Vancouver proprietari de blocuri din vechea garda, a acelora pentru care „clientul nostru, stapinul nostru”, era tot atit de sfint precum „In God we trust”(?) … hai ca ma opresc aici, sa nu deviez subiectul pe itinerarii sensibile.

    Sofie 5 octombrie 2010 17:06 Răspunde
  • state of the art fitness center = 2-3 bicicicle dintre care doar una functionala, 3 stepere si 7 greutati de 5 feluri.
    call for specials = preturile sint asa de mari ca ne permitem sa iti dam o luna gratis.

    iana 5 octombrie 2010 18:58 Răspunde
  • catintherain,
    platesc de ma vede norocul! dar cind am negociat cum sa arate casa au facut ochii cit cepele la auzul: parchet in living si dinning, ceramica in bucatarie si in bai. cind am plecat din apartament la casa am rasuflat usurata sa vad ca incepe sa semene cu „acasa”. si da, am perdele cumparate din Romania ( nu de la Pascani) simple, lungi pina in podea.

    iana 5 octombrie 2010 19:02 Răspunde
  • Sofie, eu n-am absolut nicio problema cu diversitatea etnica, ba chiar pot sa spun ca singurele lucruri neplacute le-am auzit de la canadieni albi, spuse sub masca politetii cu zambet pana la urechi. Managerii de la cladirea de care am spus (in care, din fericire, nu m-am mutat) erau est-europeni, ca noi; proprietarii nu stiu cine or fi fost. Acum stau intr-un loc plin de iranieni, desi nu cred ca proprietarii cladirii mele sunt iranieni, si n-am avut inca nicio experienta neplacuta, toata lumea s-a purtat frumos. De conditii urate de locuit am vazut ca sufera si amicii mei canadieni, cred ca pur si simplu nu pun pret pe partea estetica, adica nici ce puteau sa-si faca ei singuri in casa sa fie mai frumos nu au facut.

    catintherain 5 octombrie 2010 20:56 Răspunde
  • Mi-am mai adus aminte citeva:
    close to all amenities: parks, schools, shopping – te urci in masina si in 10-15 minute, daca esti norocos si n-ai nimerit in rush hour traffic, esti acolo .
    storage room- suficient cit sa-ti incapa bicicleta desfacuta in bucati, sau lada cu decoratiile de Craciun.
    theatre room – o incapere fara geamuri, cu vreo 6 scaune, un tv, dvd, niste speakere de jur-imprejur si telecomenzi fara baterii.
    well laid out floor plan – nu blochezi usa de la intrare cind deschizi frigiderul, sau nu treci prin dormitor ca sa ajungi in singura baie.
    cozy northern exposure – locul e cam intunecos si soarele nu prea ajunge acolo.

    Sofie 6 octombrie 2010 0:57 Răspunde
  • va iubesc pe voi, acolo, la Vancouver:)
    si la Washington, desigur.

    ideea de la care am pornit e ca, de obicei, pentru fiecare firimitura de lucru obisnuit si/sau cuvenit, se umfla muschii promotionali ai unui balon care, daca nu esti foarte atent, te ridica repede pana la stele si apoi te lasa sa dai cu noada de pamant.

    Cel si cel si cel mai exemplu este cu denumirea de „plaza”: orice intersectie de doua strazi in care abia se mai tin doua dughene neinchiriate de un an se numeste „plaza”.

    din cand in cand „simte” bine sa fii rau:)

    amalia 6 octombrie 2010 3:27 Răspunde
  • Am murit de ras.

    Imi aduc aminte cand m-am mutat si eu cu prietenul meu cu chirie, in Bucuresti, in zona C-tin Brancoveanu, intr-un apartament de 2 camere mobilat „clasic”. hahahahah, adica apartamentul fusese al mamei proprietarului si dupa moartea bietei femei, nu mai fusesera facute investitii: aveam un tablou ORIBIL in sufragerie- un fel de copie dupa o femeie a lui Rubens, mileuri peste tot, dar PESTE TOT, mocheta in toate camerele (inclusiv in bucatarie). Dar totusi, privind in urma, parca nu a fost asa de rau, desi eu ma scuzam la toti prietenii veniti in vizita ….:))) Am vrut sa nu mai stau cu parintii, am vrut libertate si asta am gasit 🙂

    Adnya 6 octombrie 2010 8:40 Răspunde
  • Adnya, stiu ce spui, ca in numele libertatii am comis si eu tot felul de pocinoguri, inclusiv imobiliare. Acum bine ca nu ati gasit urme si mai si ale bietei femei, cum ar fi o urna cu niscaiva ramasite pamintesti. Sa ma ierti pentru obraznicie dar la mine a inceput luna in care toata lumea sperie pe toata lumea, in fata caselor se planteaza cruci, schelete si, ce urasc cel mai mult, panze de paianjen. Sigur ca are si Halloween-ul farmecul lui, atata doar ca eu nu am detector pentru el:)

    mocheta in bucatarie??

    amalia 7 octombrie 2010 3:03 Răspunde
  • Da, Amalia, mocheta in bucatarie si plusez aici. Mocheta si in baie. Cat despre Halloween, bucura-te ca voi acolo macar aveti motive de sarbatoare. Si chiar daca agreezi sarbatoarea asta sau nu, parca e alta atmosfera cand lumea se bucura in jurul tau. Mie imi plac cel mai mult momentele dinainte de o sarbatoare, cand toti se pregatesc…parca e o intelegere nescrisa, toti asteapta o anumita zi sau o anumita ocazie ca sa fie mai fericiti. Nu stiu daca ai inteles ceva din ce am zis…dar eu aici abia astept sa vina Craciunul si pregatirile dinainte 😉

    Adnya 7 octombrie 2010 6:29 Răspunde
  • ADORABIL, Amalia!!! 🙂 Mi-e dor de Canada meaaaaaa… si esti coautor moral la jelania mea. 🙂

    Simona Catrina 10 octombrie 2010 13:39 Răspunde
  • Vai, Amalia, acum am vazut mailul tau si ti-am raspuns, imi cer scuze! Nu prea intru pe adresa asta. Sper ca ai razbit prin labirintul ipocriziilor imobiliare si ti-ai gasit ceva frumos.

    catintherain 11 octombrie 2010 3:39 Răspunde
  • Simona, abia de cateva zile am recunoscut cu voce semi-tare ca mi-a intrat si mie in sange America. Asa, cu toate bunele si relele ei, imi circula printre hematii. As fi vrut doar sa fie un pic mai aproape de Europa, ca sa circul intre ele ca intre niste iubiti afurisiti care nu se pot intrupa in una si aceeasi persoana.

    amalia 11 octombrie 2010 5:25 Răspunde
  • catintherain, cugetarile mele erau rodul navetei de fiecare zi, de data asta cu o revista imobiliara pe genunchi. Eu nu caut nimic deocandata, m-am intepenit intr-un aranjament imobiliar care ameninta sa mai dureze. Mersi de raspuns:)

    amalia 11 octombrie 2010 5:29 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title