fbpx
„The business of living is almost entirely about capturing imaginations. Whatever little is left is about taxation“

La multi ani!

de

La multi ani care sa debuteze cu trei zile de sambata!

Dupa Craciunul un pic mai agitat am lasat sa se deruleze de la sine un Revelion lenes, condimentat numai de sampanie roz, un film la care am ras pana la durerea de maxilare si privitul la televizor unde se transmitea in direct fiorul din Times Square.

M-am simtit ca si cand as fi fost acolo si pana la urma si asta conteaza, nu? Numai o singura nelamurire am, la ora 11 noaptea Chicago time am vazut numaratoarea de la New York pe canalul mexican, live, apoi la ora 12  noaptea Chicago time am vazut numaratoarea de la New York pe canalul american, live. In mod sigur am incurcat eu ceva, desi fenomenul s-a petrecut inainte de a bea sampania. Sau poate mi se trage de la „My Big Fat Greek Wedding”, filmul la care m-am tavalit pe jos de ras in clipa in care doi americani pasnici (socri mari) au mers sa intalneasca familia de greci a miresei, numeroasa, exuberanta, primitoare, conservatoare si fermecatoare. Figurile parintilor mirelui merita inca o derulare si inca una.

E ianuarie si curand soseste si timpul Varsatorilor, alt bilant, alte propuneri, sau, mai bine, o continuare inspirata a tot ceea ce a fost.

Caci tot in filmul despre care povesteam a existat o replica grozava, pe care nu cred ca o reproduc cuvant cu cuvant, dar a carei ideea principala este: nu lasa trecutul sa iti dicteze ceea ce esti dar lasa ceea ce a fost sa fie parte din ceea ce vei deveni. Zis şi inceput de facut.

Tag-uri:
·
Categorii:
sarbatori

Comentarii

  • Amalia, noi ne-am inteles fara sa discutam nimic. Si noi am urmarit cum a coborat bila in NYC, si noi ne-am tratat cu sampanie roz (si alte bunatati), si noi ne-am uitat la o comedie. Ptiuuu…asta trebuie sa fie telepatie.

    Ionela 5 ianuarie 2010 21:18 Răspunde
  • Ionela, nu ma mir ca ne-am inteles fara cuvinte 🙂

    amalia 7 ianuarie 2010 4:38 Răspunde
  • La multi ani, Amalia!
    Sa-ti fie frumos acolo unde esti si sa te bucuri mereu de cei dragi tie tot anul!

    Monica Andrei 7 ianuarie 2010 15:25 Răspunde
  • La multi ani, Monica!
    Stii ce imi doresc?
    Un an cu adevarat interesant.

    amalia 7 ianuarie 2010 17:58 Răspunde
  • La Multi Ani, Amalia…
    am ris cu filmul… eu am cumparat dvd-ul de la o biserica ortodoxa din Baltimore acum ceva ani. De cite ori ma framinta deosebirile culturale dintre mine si lumea americana pun filmul… o alta faza tare (care ma unge pe suflet) e cind se duce ea in vizita la ai lui. gata ca iar ma ia risul.
    ma bucur ca ti-a placut filmul, si ca vrei sa-l revezi…

    iana 7 ianuarie 2010 21:16 Răspunde
  • Va pup. Normal, si eu am facut rost de film si l-am vazut aznoapte cu husbandul meu care era curios cine mi l-a recomandat:) Am oprit de cateva ori laptopul ca sa nu pierdem fazele urmatoare din cauza hohotelor; chiar ca e genul de film cu care merita sa-ti incepi primele ore din an!
    Din pacate au cam incurcat lucrurile, au amestecat stilul boscoroditor sicilian cu grecii care au, e clar, ciudateniile si mandriile lor (da’ ce sa va povestesc de polonezi, ca asta-i treaba traita de mine si le fierbe mandria leseasca in vintre la orice pas, o stiu din experienta)..si frumos era ca scenaristul filmului asta sa se fi deranjat sa afle cum se organizeaza religios o cununie la crestin-ortodocsi, nu sa amestece domnisoare de onoare si adusul miresei la altar de catre tata cu ”isaia dantuieste”..Dar e un film menit sa sublinieze alte chestii, o comedie sarmanta, pana la urma.Mersi mult, Amalia.Il recomand prietenilor.

    Una 7 ianuarie 2010 22:36 Răspunde
  • Iana, exact, vizita ei la parintii lui e faza-pereche in umor a celei povestite de mine. Era acolo o atmosfera atat de searbada, „nice and neat”, cred ca au intins la maxim contrastul cu vitalitatea nebunaticilor de greci (greci care, da, aduceau bine si cu italienii, cum spune Una). Si, sa nu uitam, toate cuvintele au radacina greceasca…

    amalia 9 ianuarie 2010 0:55 Răspunde
  • Una, ma bucur ca v-a placut si v-ati amuzat 🙂 Polonezii sunt fratii mei (era sa zic „de peste Prut”), asa de multi sunt la Chicago. carnatii, cafeaua, painea si sarea, toate de la magazinele lor le luam. Practic ma simt ca la Varsovia dar fara frumusetea cladirilor. Tu cum i-ai cunoscut?
    Probabil scenaristului i s-a taiat din bugetul de documentare sau era prea puternic sub impresia cu tatal si mireasa si drumul spre altar.
    In rest, toate bune si Prose barza!

    amalia 9 ianuarie 2010 1:03 Răspunde
  • Urania a spus numai de bine pentru Varsatori, asa ca ai de ce sa astepti vremea lor.

    Si ptr ca esti peste balta, o sa explic ca Urania este cea mai pesimista, called „realista”, cititoare in stele din Romania, care presteaza pe „B1 TV”.

    Sa ai un 2010 minunat!

    Anemari 11 ianuarie 2010 13:20 Răspunde
  • Da? Ce bine! O urmaream pe Urania cand eram acasa si, oricum, trebuie sa urmeze ceva de bine pentru Varsatori, o simt, nu pot sa spun „o stiu” (cum spun mereu Varsatorii), doar ca s-ar putea sa mai dureze un pic.
    Iti multumesc mult de urare.
    Si o intorc cu drag, peste toata amploarea baltii 🙂

    amalia 12 ianuarie 2010 5:06 Răspunde
  • La multi ani cu sanatate si liniste sufleteasca !

    Cristina Cobarzan 12 ianuarie 2010 15:37 Răspunde
  • Mersi 🙂
    La fel iti doresc si tie, cu drag.

    amalia 12 ianuarie 2010 21:20 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title