„The business of living is almost entirely about capturing imaginations. Whatever little is left is about taxation“

Macy’s on State Street

de

Încep prin a-i mulţumi lui Sofie că mi-a transmis ce i-a spus medicul. Îmi e şi mie de mare ajutor. Norel, am fost pe blogul tău şi era să rămân de tot acolo, căci orice ţine de deplasări mă cucereşte imediat. Camellia dragă, şi eu m-aş fi întrebat de ce am rămas, dacă aş fi rămas. Răspunsul adevărat îl ştiu abia acum. Şi eu îţi doresc Sărbători Fericite! Urmăresc cu mare atenţie tot ce se întâmplă acasă, e o perioadă de mari frământări peste tot. Am văzut recent un interviu superb cu Marcel Iureş, şi dânsul spunea că noi, românii, nu suntem mai singuri decât străinii, suntem doar mai nemângâiaţi.

Tatiana, îţi mulţumesc pentru vizită şi pentru mesaj. Poate că asemănarea gândurilor noastre se datorează inimilor împărţite în două. E bine să simţi că te înţelege cineva. Anda dragă, mă bucur că „am ghicit-o” pe Cristina, aveam certitudinea că nu poate să fie altfel. Poate că o parte a puterii noastre stă chiar în capacitatea de a conferi valoare magică semnelor. CristinaC, îţi mulţumesc, ca întotdeauna, pentru mesaj şi pentru înţelegere.

Chris, hai să facem schimb un an de zile, mi-ar plăcea să putem. Catintherain, eşti printre oamenii care aş vrea să fie mult mai aproape. De ce tocmai la Vancouver? Genevieve, aşa se pare, că magiile exteriorului compensează numai pe termen scurt absenţele cu adevărat importante. Anemari dragă, iar ai dreptate, ora 3 am e cea mai prolifică pentru atacuri (sper măcar că, pomenindu-le, să le fac să sughiţe), ăsta pe care l-am povestit a fost mai nerăbdător. Oare nu ne mai relaxăm suficient, nu ne mai putem deconecta de la cele zilnice? Nu vin acasă anul ăsta de Crăciun, căci nu aş mai putea pleca imediat înapoi. Dar tu şi ai tăi să aveţi un Crăciun superb, da? Mihaela, atunci, decât să nu mai fim noi, mai bine trecem cu răbdare prin ele.

Mulţumesc tuturor celor care m-au citit şi mi-au scris şi tuturor celor care m-au citit şi nu mi-au scris, încă, niciodată. Poate anul viitor ne vom cunoaşte şi mai bine, ne vom simţi şi mai aproape. Îţi mulţumesc, Alice, că pot să fiu aici, lângă voi, îţi mulţumesc că îmi dai şansa ca, prin intermediul revistei şi al blogului, o parte din mine, probabil cea mai de Doamne Ajută, să fie acasă. Mulţumesc Alice, Simona, Ionuţ, Alina, Anemari, Corina, Marilena, Anda, Victoria, Delia, pentru că dăruindu-vă, la rândul vostru, în scris, gândurile, adăugaţi zilelor mele sarea şi piperul cuvintelor de calitate.

Îmi rod în dinţi interiorul obrazului drept, aşa cum fac ori de câte ori mă gândesc cu intensitate la ceva. Şi acum mă gândesc cum aş putea să vă iau pe toţi cu mine, într-o plimbare de duminică după-amiază târzie, prin centrul oraşului, acolo unde atmosfera de sărbătoare e încinsă de risipa de lumini, de zumzetul magazinelor, de silueta bradului din faţa Primăriei, de poftele localnicilor şi ale turiştilor sosiţi din cine ştie câte colţuri ale Pământului. Nici măcar biciuşca zbanghie a gerului nu ne poate strica plimbarea. În drumul de la suburbie spre oraş nuanţele apusului se reflectă în duritatea zgârâie norilor, îndulcind-o, făcând-o, pe alocuri, violetă. Nu pot să prind din maşină priveliştea, ne mişcăm prea repede pe autostradă, iar când stăm pe loc, se găseşte de fiecare dată un dos de jeep care să îmi obstrucţioneze elanul fotografic.

Ajungem. Poftiţi, coborâţi din maşini şi lungiţi-vă gâtul în admiraţia pentru bradul Primăriei.

chicago 1

Mi se pare mie sau astea sunt tot luminile de anul trecut? Să nu ne încurcăm însă în cârcoteli şi detalii, mai bine să stăm la coada asta, unde se vând nişte plăcinţele cu brânză, cartofi şi zahăr, fine şi bune, le duc dorul de exact un an. În jurul bradului sunt tarabe şi căsuţe cu toate cele asociate Crăciunului, printre care şi nişte specialităţi culinare nemţeşti. Mie toate acestea îmi aduc aminte că nu sunt în Germania, dar nu-i nimic, deocamdată merge şi aşa. În timp ce aşteptăm să se coacă plăcintele executăm mişcări de Căluşarul pe loc, căci e foarte frig. Apoi ne frigem limba cu produsele abia ieşite din priceperea bucătarului şi, ca să alunece mai bine, turnăm peste ele nişte cidru de mere, fierbinte. Să fie magia Sărbătorilor, să fie dansul hematiilor, care s-au luat de gât cu moleculele de cidru, oricum, parcă gerul nu mai muşcă aşa de rău. Pentru siguranţă ne deplasăm în mod organizat la magazinul Macy’s, fostul Marshall Fields, emblemă a oraşului Chicago şi, dacă e să ne luăm după prezentarea de pe site-ul lor, al doilea magazin, ca mărime, din lume.

Totul e inundat de lumini şi decoraţii, atmosfera e de lux, spectacol şi sărbătoare. Aruncăm un ochi la raionul de poşete, nu avem cum să îl ratăm, căci, deşi nu poşeta îl face pe om, totuşi, şi poşeta îl face pe om, nu? Trebuia să îmi onorez şi eu obsesia, la sfârşit de an. Ieri era să cad pradă unei genţi vegan, dar azi drogurile aromatice din poşetele de piele îşi fac cu prisosinţă datoria şi mă pierd un pic de grup ca să le aduc un omagiu de afecţiune pe deplin meritat.

chicago 2

chicago 3

chicago 4

Repede, să intrăm toţi în lift, urcăm la etajul şapte, acolo unde se află împodobit un brad înalt cât două etaje ale magazinului. Îmbrăcat într-o feerie de lumini şi ornamente albe, bradul se află în centrul unui restaurant, unde lumea mănâncă într-o atmosferă de vis. Nimic nu se compară cu bradul din Walnut Room şi nicio vizită la Chicago, iarna, nu ar fi completă fără a gusta din bucuria de a îl admira.

chicago 5

chicago 6

Ne întoarcem înapoi, în faţa magazinului, unde ne repezim să vedem celebrele ferestre împodobite de sărbătoare. Anul acesta, însă, decoraţiile ferestrelor nu sunt printre cele mai spectaculoase, şi, ce bine că avem criza, ca să dăm pe ea vina lipsei temporare de inspiraţie a decoratorilor. Poate că şi gustul nostru, răsfăţat de atâtea ori în anii trecuţi, nu mai acceptă decât vitrine spectaculoase, aranjate divin.

chicago 7

chicago 8

chicago 9

Mai facem, totuşi, o poză cu vitrina roşie, ultima, şi plecăm spre casă, grupuri, grupuri, disecând, comentând, bucuroşi să fim unii în compania altora, bucuroşi să aşteptăm Sfântul Crăciun şi un An Nou cu sănătate şi cu plimbări plăcute, cum sper că a fost şi cea din această seară.

Ho-Ho-Ho şi Crăciun Fericit!

chicago 10

Tag-uri:
· ·
Categorii:
America · sarbatori · Tango

Comentarii

  • Craciun fericitAmalia!

    adrianagianinna 20 decembrie 2010 9:56 Răspunde
  • Ce poze superbe 🙂

    Craciun fericit tuturor!

    Silvia 20 decembrie 2010 13:08 Răspunde
  • adrianagianinna, iti doresc Craciun Fericit si tie!

    amalia 21 decembrie 2010 1:22 Răspunde
  • Silvia, multumesc.
    Cum sa fac eu sa aduc aici mirosul ninsorii de afara?

    amalia 21 decembrie 2010 1:23 Răspunde
  • Amalia draga sa ai un Craciun frumos ca sufletul tau!

    CristinaC 21 decembrie 2010 2:19 Răspunde
  • Multumesc de vizita. E doar un blog prin care incerc sa vand excursii. Totusi m-a bucurat sa stiu ca pot vinde si vise cu el.
    Felicitari pentru frumusetea cuvintelor pe care le strecori in aceste postari. Ma bucur sa citesc acest blog si astept ( cateodata cam mult) noile tale randuri.
    Iti doresc sa ai puterea de ati realiza acele vise la care gandesti cand pui capul pe perna. Sarbatori unice!

    Norel 21 decembrie 2010 4:53 Răspunde
  • Craciun fericit, Amalia, si sa scrii cat mai mult! Multumesc si eu ca ma citesti si sper sa ni se intersecteze drumurile intr-o zi!

    catintherain 21 decembrie 2010 10:35 Răspunde
  • Amalia, merg si eu in plimbare cu tine.
    Ia-ma de brat si spune-mi tu! 🙂

    …si, cum iti spuneam, dupa luni de bezna, cei de la primarie au facut ce-au facut si au dat drumul la iluminatul stradal; ba mai mult, in centrul satului au agatat si cateva ghirlande, semn ca se apropie si la noi Craciunul.

    …aaaa, era sa uit: Ane mi-a facut cel mai frumos dar – un pachet de carti de la editura Tango!
    (insotite de autograf din partea lui Alice!!!!!). Iti dai seama ce bucurie?!

    …si geanta ta este frumoasa! Am vazut si eu una azi in Carrefour dar costa 100 ron !!!

    Mai vorbim,

    Camelia

    camellia 21 decembrie 2010 20:03 Răspunde
  • Amalia, iti doresc sarbatori fericite si multe bucurii alaturi de cei dragi. Eu sunt printre cei care te-au citit cu drag, dar nu ti-au scris pana acum.

    Simona 21 decembrie 2010 22:02 Răspunde
  • Norel, excursiile exact de acolo pornesc, de la vise, nu? Eu iti tin pumnii, sa poti realiza ceea ce iti propui. Multumesc pentru urare, iti doresc, la randul meu, Sarbatori Fericite. Promit ca, macar din cand in cand, sa scurtez timpul de asteptare 🙂

    amalia 22 decembrie 2010 6:41 Răspunde
  • catintherain, daca nu se intersecteaza ele, poate le intersectam noi cumva.
    Eu ma rog sa definitiveze astia odata mecanismul teleportarii 🙂
    Craciun Fericit si tot ce iti doresti pentru 2011 sa se implineasca repejor.
    Te salut, cu drag.

    amalia 22 decembrie 2010 6:43 Răspunde
  • Camellia, iti spun „tu” 🙂
    Superb cadoul lui Ane, iti inteleg bucuria pana in cele mai mici pliuri ale gandului.
    Cred ca esti un om extraordinar, Camellia, deschis, destept si puternic.
    Ma bucur sa tinem legatura, sa comunicam, sa fim, pana la urma, aproape.
    Craciun Fericit!

    amalia 22 decembrie 2010 6:48 Răspunde
  • Up-date: eu am cedat gentii vegan, azi, la magazin, ratiunea si admiratia pentru frumos s-au batut zgomotos in sabii, vuia toata incinta comerciala. Ratiunea a plecat de la locul faptei cu coada intre picioare 🙂 Ca sa dreg lucrurile, am numit toata tarasenia „intalnire cu Mos Craciun”.

    amalia 22 decembrie 2010 6:51 Răspunde
  • Simona, iti multumesc pentru ca esti aproape si pentru ca mi-ai dat de veste despre asta.
    In legatura cu traditiile, sunt atat de multe de povestit, de scris, de facut.

    amalia 22 decembrie 2010 7:01 Răspunde
  • Multumesc pentru vorbele bune! In comparatie cu voi, nu pot sa spun ca sant desteapta si nici puternica nu mai sant; dar sant dornica de comunicare …

    Daca ”bascul plamaniu de la Lord & Taylor” n-ai vrut sa ni-l arati, macar geanta vegan arata-ni-o! Sa vedem si noi ce ti-a adus Mosul!
    Oricum, s-o porti sanatoasa si la mai multe!

    camellia 22 decembrie 2010 19:50 Răspunde
  • Camellia, ma conving pe zi ce trece ca, de fapt, exact dorinta de comunicare e cea mai importanta dintre toate.
    Acum imi dau seama ca bascul cu pricina este pe capul meu chiar in poza de mai sus, cu bradul 🙂

    amalia 22 decembrie 2010 21:58 Răspunde
  • Amalia, o urare de craciun fericit in indepartarile tale impletita cu un dr neasemuit de cuvinte.Iti multumesc ca-mi umpli serile cu lectura placuta.

    raluca 22 decembrie 2010 23:03 Răspunde
  • draga mea, iti spun si eu, ca americanii, „same here”. Te citesc cu aceeasi placere.
    Craciun Fericit!

    amalia 23 decembrie 2010 4:03 Răspunde
  • Amalia, da ce frumos e la voi! Vreau si eu! Alta e cand locuiesti in oras mare. Aici, nici mallurile nu sunt asa frumoase. L-am vazut pe Mos Craciun la mall, ce-i drept, dar parca nu era atmosfera aia de poveste pe care o stiam eu din filme (sau chiar de la mallul din micul meu orasel de provincie). Si vreau si placintele din alea ca miros asa bine… le simt pana aici! Da, de niste placinte cu cartofi ca in Ardeal ce zici? Eventual si cu branza si marar. Offf, de ce imi fac eu rau singura, ca nu stiu cum sa le fac si nici n-am vreme prea curand.

    Iti urez si eu un Craciun fericit, ca in povesti, cu momente magice, cu surprize. Sa fii cuminte si sa-l astepti pe Mosul cu „milk & cookies” 🙂 Si sper sa ne cunoastem la anul, ori pe aici, ori pe acolo, ori undeva la jumatatea drumului 🙂

    Americanca 23 decembrie 2010 6:15 Răspunde
  • Amalia, si eu te-am citit si te citesc si te voi citi! imi plac blogurile tale inspirate, care ne fac sa pasim parca in alta lume, de peste mari si tari. Multumim pentru pozele cu care ne rasfeti si pentru calatoriile pe care ne faci sa le traim!

    Banuiesc ca ti-e un dor nebun de mireasma sarbatorilor petrecute acasa, aici, in Romania, dar lumina si magia Craciunului te cuprinde oriunde ai fi 😉

    Sarbatori pline de lumina si culoare, ca in pozele tale atat de frumoase!!!

    Adnya 23 decembrie 2010 11:41 Răspunde
  • Craciun Fericit Amalia!
    Un mos bogat si plin de daruri!

    wlfp 24 decembrie 2010 18:29 Răspunde
  • Amalia, iti doresc un Craciun luminat ca mintea si sufletul tau!

    camellia 24 decembrie 2010 18:55 Răspunde
  • Am fost cu tine in plimbarea asta, si bucuria mea a sclipit printre luminitele bradului din fata primariei. Imi esti draga, Amalia, si-mi esti aproape, chiar daca esti atat de departe… Si-ti multumesc mult pentru asta!
    Craciun fericit!

    Alice Nastase 24 decembrie 2010 22:52 Răspunde
  • Amalia, multumesc mult pentru felicitarea de hartie si pentru sufletul tau de aur. Fiecare gand trimis de tine imi aduce bucurie, nici nu-ti inchipui cata…
    Craciun fericit!

    Alina Grozea 25 decembrie 2010 12:46 Răspunde
  • Craciun fericit Amalia!

    Victoria West 25 decembrie 2010 22:23 Răspunde
  • Americanca, asa e, orasul mare are avantajele lui decorative incontestabile, dublate, insa, fireste, de aglomeratie si un ritm de viata derulat in mare viteza. Poate se rezolva placintele cu branza si marar la urmatoarea vizita in Romania 🙂
    Mi-ar placea si mie sa ne putem intalni.

    amalia 27 decembrie 2010 5:17 Răspunde
  • Adnya, multumesc pentru toate gandurile si cuvintele bune, am trait magia Craciunului, cu adevarat, in aceasta iarna. Iti doresc si tie An Nou Fericit!!

    amalia 27 decembrie 2010 5:20 Răspunde
  • wlfp, camellia, multumesc pentru urari, va doresc tot ce e mai bun!

    amalia 27 decembrie 2010 5:20 Răspunde
  • Alice, cand impart bucuria acestor plimbari cu tine, cu voi, ea se multiplica la nesfarsit. Miracolul a fost ca de aceste Sarbatori m-am simtit aproape de cei dragi, facand in ciuda marilor, muntilor si altor obstacole risipite, nedrept, intre noi.

    amalia 27 decembrie 2010 5:27 Răspunde
  • Alina, imi pare bine ca a ajuns la timp si in buna regula. Am ales-o si am scris-o cu drag, ca sa onoreze bucuria ca ne-am cunoscut.

    amalia 27 decembrie 2010 5:32 Răspunde
  • Multumesc mult, Victoria, vecina mea de la Nord 🙂
    Un An Nou Grozav iti doresc!

    amalia 27 decembrie 2010 5:33 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title