Un strop de Tara

Va amintiti scena din „Pe aripile vantului” in care, saraca si aproape doborata de impletitura dintre conjunctura istorica si circumstantele personale, Scarlett cauta totusi o solutie ca Tara sa nu se duca definitv de rapa? Parintii nu mai traiau, casa era devastata, razboiul isi vedea de urmarile sale, taxele de platit se adunau, implacabile, iar banii lipseau cu desavarsire. Scarlett are nevoie urgenta de o solutie, iar solutia i se aprinde in minte ca fiind o vizita facuta lui Rhett Butler. Nu exista insa prin imprejurimi nicio imbracaminte cat de cat sic, cu care sa poata sa apara in fata nabadaiosului cunoscator intr-ale oamenilor, fara a trada imprejurarile disperate care o manau in cautarea acestei intalniri. In oglinda crapata, alaturi de fata ei obosita, Scarlett vede perdelele verzi aflate la una dintre ferestrele generoase ale casei. Cat ai clipi din ochi le pune gand rau si, in urmatoarea scena apare, infloritoare, intr-o rochie presupus confectionata chiar din numitele perdele. Scena perdelelor verzi este simbolul vointei de a nu ceda cu niciun pret in fata unei destin care, desi anuntat dulce si dantelat, avea sa se dovedeasca extraordinar de plin de obstacole.

Nu aveam nicio ideea ce s-a putut intampla de atunci cu celebrele perdele, insa, cu cateva zile in urma, m-am trezit chiar in fata lor. Vizitam o casa aflata, undeva, aproape de granita dintre statele Illionis si Iowa, si, pe langa zeci de alte minunatii colectionate cu rabdare, proprietarii au cumparat, de la o licitatie organizata de MGM, doua tablouri folosite in film si perdelele despre care va povestesc. Politica oficiala a casei cu pricina era fotografiatul interzis, dar nu interzis chiar de tot. Casa a apartinut initial unui ambasador american in Belgia si este decorata pornind de la modelul unei vile italiene. Eu recunosc ca, ori de cate ori vad ceva frumos, ma mananca degetele si aparatul foto, nu prea ma pot stapani. Am fotografiat salonul de primire de la parter si o fructiera care mi-a atras atentia, amplasata pe o masuta, in hol.

Am urcat apoi la etaj, am ascultat povestea casei si a exponatelor, dar cireasa de pe tortul turistic a urmat abia cand am revenit la parter. Acolo, redusa la tacere de emotia intalnirii cu perdelele lui Scarlett (da, am respirat foarte adanc si am simtit cateva lacrimi in ochi, va dati seama, perdelele acestea au fost ACOLO, la filmare, langa Scarlett si Mammy), am reusit totusi sa le fac o poza. Doamna care ne era ghid a inteles ca sunt impresionata si mi-a permis sa mai fac inca o fotografie, chiar una cu blit. Am asteptat sa iasa toti vizitatorii din camera si am mai zabovit cateva minute pe prag, in liniste.

Si nu, rochia verde nu a fost confectionata de fapt din aceste perdele, aveti marturia ca ele sunt intacte, ci din alt material, asemanator.

Mai am un gand si o intrebare, care scena din „Pe aripile vantului” v-a impresionat cel si cel mai puternic?