„The business of living is almost entirely about capturing imaginations. Whatever little is left is about taxation“

Update alb

de

snow day

Dupa ce am fost impanicati cu gusto pe toate canalele media cu privire la furtuna ce avea sa vina, furtuna a venit. Marti dupa pranz au inceput sa se foiasca vanturile, sa se adune gramada norii si toate dispozitivele sonore din fata caselor sa se balangane abundent. In jumatate de ora s-a facut viscol, intr-o ora s-a facut furtuna istorica. La fiecare suieratura serioasa traiam sentimentele purcelusului, nu cel mai prost, cu casa de paie, dar nici cel mai destept, cu casa de piatra. Crucea facuta cu limba pe cerul gurii a ajutat, caci nu s-a luat curentul si caldura a duduit in disperare toata noaptea.

Dimineata m-am trezit la sapte fix, intr-un avant, la randul lui, istoric. Cat ai clipi in ceasca de cafea, m-am imbracat, m-am spalat pe dinti si pe ochi, exact cum prescrie, bag de seama, si in zilele noastre, abecedarul, mi-am pus la mine doua sticle de apa plata si un serving de orez cu sos de curry, mi-am pus in plasa de un leu biografia lui Edith Wharton si am fost gata de drum. Hohotul carnos de ras al celor care veneau de afara nu m-a descurajat aproape deloc. A trecut timpul primului tren dar in capul meu am zis ca ajung la al doilea. Pe la opt mi-am venit in fire, am dat undone pentru toate ispravile matinale de pana acum, am facut cateva poze si am purces sa ma bucur de ziua libera din mijlocul glorios al saptamanii.

Cunoscatorii spun  ca n-au mai vazut atata zapada care sa-si dea intalnire fix in acelasi oras din 1967. Scoala nu s-a mai inchis din motiv de giumbuslucuri meteorologice din 1989. Nu se deschide nici maine. M-am ferit, in principiu, de televizor, caci cumulul acela de voci excitate ma agita, parca nu mi-ar ajunge trairile mele care stau sa dea pe afara. Jur cu mana pe pieptul rosu al gecii de fas ca n-am mai respirat asa aer curat si pur la Chicago de pe vremea lui Pazvante. Am iesit in strada si am pus blitul pe niste cetateni insurubati in obsteasca actiune de deszapezire, caci, de, da-i omului degetul unui dram de atentie si se simte deja mare reporter, capabil sa trasmita la capatul lumii zbaterile umanitatii in lupta cu elementele. Macar eu nu m-am bagat cu cizmele de cauciuc in mormanul de nea, cum fac de fiecare data trimisii special in zonele cu inundatii.

Si iata ca, pentru ca anul asta am tot ezitat – din motive care tin de turbarea ca nu sunt pe undeva, pe langa Alpi, sa merg acolo sa ma desfat la statiune – sa ies la sporturile de iarna, iata ca zicala s-a implinit si a venit zapada la Mahomed.

Categorii:
sincere cugetari

Comentarii

  • Chiar ma gandeam la tine ieri cand am auzit de furtuna. Aici doar a plouat zdravan si a fulgerat pe ici colo. Iar azi e un frig de crapa pietrele, insa zapada ioc. Ei, bine ca suntem bine si sa speram ca e ultima zapada pe anul asta. Profita de zilele libere, incalzeste-te cu ceai fierbinte sau vin fiert si un film cu insule exotice 🙂

    Americanca 3 februarie 2011 5:54 Răspunde
  • Ce fain.. Mi-e inca pofta de zapada 🙂 Distractie placuta!

    MR 3 februarie 2011 7:11 Răspunde
  • Amalia, intr-adevar, ma bucur ca sunteti bine, ca si pe noi ne-au alarmat, pe aici prin Romania, stirile despre marea, incredibila, nemaipomenita furtuna care va lovi America. Pana la urma, o astfel de pauza are si meritele ei. Eu imi amintesc cu atata placere de marile zapezi din copilarie, cand eram scutiti de scoala o zi sau doua 😉

    Deszapezire placuta!

    Adnya 3 februarie 2011 11:35 Răspunde
  • Amalia draga daca stiam ca nu te-ai incumetat la drum te sunam si stateam la o cana de vin fiert si povesti. Furtuna ta s-a intains si la noi si a fost Snow Day. Mare bucurie mare pentru multi, inclusiv pentru mine. Am reusit sa impingem furtuna la est si acum e un senin perfect cu soare (cu dinti de -18) si cu o zapada ca-n povesti… din pacate o vad pe geamul biroului azi!

    CristinaC 3 februarie 2011 13:47 Răspunde
  • Amalia, as putea jura ca fotografia este facuta pe strada mea: gardul, copacii, casele fara etaj, zapada, imi sant foarte familiare…Iar de copilul bucuros caruia nu-i pasa ”ca mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii, la ce poate sa le aduca ziua de maine”, ce sa mai zic – profund romanesc…

    camellia 3 februarie 2011 15:08 Răspunde
  • Amalia, eu nu am ajuns la lansare; m-a speriat un pic locatia. Am sa caut cartea in librarii. Sper sa o gasesc.
    Sfarsit de saptamana placut!!!
    http://www.adevarul.ro/locale/iasi/Iasi-_Discutii_despre_egalitatea_dintre_sexe_cu_cititoarele_revistei_-Tango-_-GALERIE_FOTO_0_421158089.html

    camellia 5 februarie 2011 14:16 Răspunde
  • Americanca, voi n-aveti zapada pentru ca toata e la noi:)
    Orice sugestie care contine cuvantul „exotic” e cu adevarat binevenita.

    amalia 8 februarie 2011 2:32 Răspunde
  • MR, eu cred ca mi-am facut pofta pentru vreo trei ani.

    amalia 8 februarie 2011 2:33 Răspunde
  • Adnya, mersi pentru gandurile bune, suntem bine si acum avem zid si poarta privata, toate din zapada batatorita, desigur.

    amalia 8 februarie 2011 2:35 Răspunde
  • Cristina, jos soarele cu dinti, votez soarele cu…. Mediterana or something in that range:)

    amalia 8 februarie 2011 2:36 Răspunde
  • camellia, ma bucur ca peisajele noastre seamana. Iti marturisesc ca de multe ori ma infrupt din bucuria copilului pe care il cresc, stau cat mai aproape, ca sa ma molipsesc:)
    Imi pare rau ca nu ai putut sa ajungi la lansare, iti multumesc pentru link, l-am citit.

    amalia 8 februarie 2011 2:39 Răspunde
  • Amalia, peisajele noastre seamana atat cat sant acoperite cu zapada. Cum se ia zapada se schimba datele problemei…Deosebirile sant de zece ori mai multe. 🙂

    camellia 8 februarie 2011 11:10 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title