„The business of living is almost entirely about capturing imaginations. Whatever little is left is about taxation“

Vintage Vanity Fair

de

Unele descoperiri in viata le-am facut singura, cu altele am fost ajutata de prieteni si restul urmeaza sa se produca de acum incolo. Gustul pentru Vanity Fair l-am deprins la recomandarea Corinei Stoica. Prima mea impresie despre revistele americane nu a fost chiar magulitoare, cantitatea bate calitatea, dar calitatea, acolo unde exista, e aproape fara cusur. Stilul Vanity Fair e atat de plin de vitalitate literara incat si daca as citi despre o gaina care a facut un ou, sunt convinsa ca m-as ridica din fotoliu pe deplin satisfacuta. Adaugati la asta faptul ca subiectul nu e niciodata o gaina care a facut un ou.

Numarul din august 2011 a prezentat un Flashback legat de  celebra coperta din 1991 cu Demi Moore goala si foarte insarcinata, pentru ca se implineau 20 de ani de la pozele cu care Annie Leibovitz a socat reprimata societate americana vecina si prietena.

Va inchipuiti cum mi-au iesit ochii din orbite zilele trecute, cand, hoinarind prin anticariat, am scos la iveala exact revista cu Demi Moore!!!!

Desi imaginatia mea alearga pe alocuri inaintea cailor, nici macar nu mi-as fi putut inchipui sa mi se intample vreodata asa ceva. Sa mai comunic si ca pretul a fost un dolar?

Imi petrec asadar seara de sambata cufundata in spiritul anului 1991, asa cum se desprinde din subiectele de august din Vanity Fair. Incerc sa imi amintesc ce faceam eu atunci si concluzia smulsa din vaile memoriei este ca abia trecusem cu succes de treapta a doua (pentru cine isi mai aminteste acest concept) si probabil imi petreceam vacanta de vara la bunici.

Ce se intampla insa in paginile supervizate la acea vreme de Tina Brown? Lucruri multe si interesante. Un articol consistent despre Vaclav Havel, unul despre Demi Moore, unul despre Pinot Noir (the soul becomes embarassingly poetic), unul despre copilaria si sucelile existentiale ale lui Saddam Hussein, o sarbatoare de articol despre Martha Graham, dansatoarea care a vibrat pana la cea mai intima fibra, reclame in care apar Claudia Schiffer si Isabella Rossellini, povestea ciudatului colectionar de arta Albert Barnes, toate incanta, intriga, informeaza.

Din cel mai recent numar Vanity Fair, cel de martie, inchinat filmului (mai ales de la Hollywood, e drept) remarc, pe langa un numar de actrite frumoase de la soare te poti uita dar la dansele ba,  noutati despre ce fac si cum arata divele Brigitte Bardot si Sophia Loren la momentul de viata numit conventional „77 de ani”: una reprezinta si acum chintesenta seductiei feminine rafinate, cealalta nu mai imbraca de mult rochii sau fuste dar spune ca e multumita cum stau lucrurile, ghiciti voi care e una si care cealalta.

Tot acum aflam sau ne reamintim de ce l-a preferat Sophia Loren ca sot pe Carlo Ponti in locul lui Carry Grant si cum alura de balerina a facut-o pe Brigitte Bardot sotia lui Roger Vadim la 17 ani.

Revenind la vintage, ma intreb cum o fi ajuns revista asta la mine, cine o fi cumparat-o acum aproape 21 de ani, ce s-a intamplat cu persoana respectiva, de ce s-a despartit acum de ea, cum ne tesem povestile in jurul obiectelor la care tinem si cate din obiectele respective au norocul sa treaca mai departe spre persoane care sa le iubeasca la fel de mult.

Trec revista cu Demi Moore printre lucrurile care ar avea un loc dedicat in valiza cu care as pleca spre o insula nu pustie ci vie, plina de soare, inspiratie, cafele fierbinti si oameni croiti dupa tiparul sofisticat care imi place.

Voi ce ati pune la prima strigare in valiza voastra?

Comentarii

  • Waw, asta da gaselnita, si un dolar??? $1??? (mai intreb o data sa ma asigur, si fac ochi mari). Pariu ca proprietarul anticariatului nu stie cine e Demi Moore; iar daca stie, nu stie povestea acestor poze cu Demi insarcinata in 1991, de unde si pretul de $1.

    Felicitari pentru achizitie!

    Victoria West 12 februarie 2012 5:09 Răspunde
  • Intotdeauna pe listele mele cu prioritati se afla si o revista Vanity Fair. E revista vietii mele, o divinizez de ani si ani de zile si, in adancul inimii, visez sa lucrez la ea, pentru totdeauna, indiferent in ce tara m-as afla.

    Alice Nastase Buciuta 12 februarie 2012 7:20 Răspunde
  • Oh, grea intrebare! Eu cred ca am nevoie de un cufar, nu de o valiza:)). Cu siguranta as lua cu mine revista Veranda, si Luxe Interiors & Design. As mai pune acolo fotografii inramate ale celor dragi, pretinzand ca ma insotesc de-adevaratelea in calatoria mea. As mai lua cateva perechi de pantofi superbi din colectia mea , rochia mea neagra , siragul lung de perle si salul de cashmir. Si nu in ultimul rand, as impacheta o sticla de Grgich Zinfandel.

    Abigail 12 februarie 2012 16:31 Răspunde
  • Amalia, reusesti sa tratezi orice subiect, cu atata talent si maiestrie incat m-ai transformat intr-o cititoare care te cauta intrigata inainte de orice de subiectul ales. Continutul stiu deja ca va fi superb, foarte pe gustul meu. Imi place finetea si delicatetea dar si umorul pe care le imbini intr-un mod desavarsit. O fi si ora cand te citesc de vina pentru aceasta stare, cu siguranta insa, e una pozitiva si-ti multumesc.
    In valiza mea, de vacanta, asa mi s-a parut ca era a ta, as pune tot vreo revista cu acest profil dar si ceva CD-uri pe care sa le ascult la casti, in timp ce stau pe un sezlong, sub o umbrela cu un fresh rece langa. Trebuie sa recunosc inca nu mi-am petrecut vacanta pe vreo insula ca sa stiu exact ce sa iau cu mine si de aceea pentru prima data ma las pe mana hazardului :))

    Moi 13 februarie 2012 0:28 Răspunde
  • Amalia esti grozava… si eu mandra ca te cunosc!

    CristinaC 13 februarie 2012 0:41 Răspunde
  • Ah, Amalia, povestea asta chiar merita scrisa! Vanity Fair cu Demi Moore pe coperta… avere curata!
    Si eu rasfoiesc din nou, zilele astea, editia cu Liz Taylor, e impecabila!

    Corinas 13 februarie 2012 13:45 Răspunde
  • Am jurat sa nu mai cumpar reviste si uite ca m-ai facut sa iau Vanity Fair-ul de luna asta! 🙂 Dar il pastrez pentru week-end, cand nu trebuie sa ma scol la 5:30, ca sa-l savurez asa cum trebuie.

    catintherain 15 februarie 2012 4:26 Răspunde
  • Victoria, e un lant de librarii de tip anticariat, gasesti tot felul de lucruri acolo, insa a fost prima data cand am descoperit un Vanity Fair mai vechi de cateva luni.

    amalia 16 februarie 2012 2:57 Răspunde
  • Alice, niciodata nu plec la drum fara un Vanity Fair si un Tango. Mi se pare ca ma apara de uratenia si prostia care mai obisnuiesc sa rataceasca libere prin univers.

    amalia 16 februarie 2012 3:13 Răspunde
  • Abigail… abia astept sa ne intalnim.

    amalia 16 februarie 2012 3:14 Răspunde
  • Moi, iti multumesc.
    Te invit pe insula mea, apartii acolo.

    amalia 16 februarie 2012 3:17 Răspunde
  • Corina, si tot tie ti-o datorez si pe asta, cautam numarul de decembrie.

    amalia 16 februarie 2012 3:30 Răspunde
  • Amalia, e foarte bine la tine pe insula, thanks 🙂

    Moi 16 februarie 2012 17:30 Răspunde
  • Cristina, same here.

    amalia 17 februarie 2012 4:39 Răspunde
  • cat, numai maine nu-i poimaine si poimaine poti savura Vanity Fair.
    Se recomanda insotit de o cafea fierbinte si un cub de ciocolata neagra.
    Se admit variatiuni dupa pofta sufletului tau.

    amalia 17 februarie 2012 4:44 Răspunde
  • Buna, am ajuns sa citesc articolul tau intamplator – cautand de unde as putea cumpara ultimul numar al revistei Vanity Fair – si mi-a placut la nebunie.
    Sunt de fel o mare devoratoare de reviste si le pastrez pe cele dragi mie cu sfintenie.
    In ceea ce priveste Vanity Fair sunt la inceput…si as primi cu placere o sugestie de unde as putea sa o achizitionez prin Bucuresti sau online. Multumesc

    diana 24 aprilie 2012 8:05 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title