City of Chi

Intre friguri crancene si calduri conjugate creativ cu umezeli varatice greu de suportat, City of Chi, orasul in care traiesc, muncesc si alunec cu imaginatia pe delaturi, se infoaie uneori si produce cate o zi croita pe tiparele capricioase ale perfectiunii. Ca ziua de sambata, 21 mai, de exemplu.

Nici prea prea, nici foarte foarte, numai bine de luat trenul si facut o plimbare relaxata prin oras. Relaxata, adica sa mergi pe unde vrei, sa stai cat vrei, sa pozezi unde te taie cheful, sa casti gura fara reprosuri, sa mai mergi inca o strada, sa mai vezi ce e si dupa coltul urmator. Am avut ca partenera rabdatoare si guraliva de preumblare fiica din dotare, o persoana cu care risti multe, dar nu plictiseala.

Am avut chiar si intentiile culturale la noi, sub forma permiselor gratuite de intrare la muzeu. Bastinasul de Chicago poate merge la biblioteca si gaseste cate un card gratuit pentru fiecare muzeu care i-ar putea starni interesul. Ne-am inbarcat asadar in primul tren care merge in directia toward the Loop si am impartit cele 25 de minute de calatorie pana in centru intre citit, conversatie si uitat pe geam. La iesirea din statie s-au scuturat cativa nori, dar ca intotdeauna cand nu-mi fac atatea probleme, ploaia s-a oprit repede.

Ne-am plimbat lejer pe State Street.

 Şi am bagat prima data nasul la un alt tip de muzeu, unul cu posete de atatea culori si modele ca m-am extras cu dificultate din sanul lor. Am vorbit cu vreo doua si am plecat.

 Vedere inspre Chicago Theatre pe State Street

Argo Thea, Paradisul Ceaiurilor

Vitrină la Macy’s

Ceasul de la Macy’s, fostul Marshall Fields, un magazin care singur merită un post pe acest blog.

Oameni, copaci şi zgârâie nori pe Michigan Avenue. Cum s-au grupat aşa de pitoresc nu-mi dau seama

Parcul din partea stângă a clădirii vechi a Institutului de Artă

Michigan Avenue, bulevardul despre care am citit prima dată cu nesaţ în articolul lui Dan Silviu Boerescu din primul număr al Playboy Romania. Articolul era ilustrat cu o expoziţie de vaci de plastic colorate, împrăştiate de primarul Daley pe artera principală. În ziua de azi din tot ce-a fost mai supravieţuieşte artistic o singură cornută, localizată la interseţia lui Michigan cu Washington

Unul din cei doi lei verzi din faţa Institutului de Artă

Să ne sprijinim însă puţin de o balustradă, pentru o scurtă şi binemeritată pauză.

Nu ma supar daca imi spuneti care dintre poze va place cel mai mult si o facem „Miss Poza”, cu esarfa, coronita si iubire vesnica jurata pacii pe pamant.