Cand eram foarte tanara, mancam pui fericiti, organici. Ieseau din ou si stateau cateva zile in cos, acoperiti, piuind care mai de care mai tantos, facand sa tresara la nesfarsit paturica subtire sub care ii distribuia bunica. Eu umblam hoteste la cos, luand in mana si pupand pe cioc cate un puisor galben-galben sau negru cu burta alba. Dupa ce depaseau etapa cosului treceau frumos intr-un spatiu ingradit cu lemn dar cuprins in caldura primitoare a bucatariei. Clostile mai ale naibii sareau din tarc si isi luau temporar lumea in cap, satule de constrangerile gradinitei aviare. Bunica le trimitea inapoi la post, eu petreceam cele mai reusite momente ale coplariei.
Apoi trecea si tarcul si puii plecau cu mama pe ulita, sa schimbe impresii si rame cu gainile din vecini. Veneau zgomotosi seara acasa, bulucindu-se pe sub intrarea onorifica marcata de o scandura mai scurta in gard. Intrau frumos in cotet, serveau porumbul de la masa de seara si se asezau la o barfa strasnica pe scandurile si paiele cotetului. Cand le venea sorocul erau galbeni si gustosi de puteau concura o madlena la capitolul lantul amintirilor.
De cand m-am facut mare pun in supa ardeleneasca aratari absolut deprimante, despre care mi-a soptit mie doctorita ca stau sa pocneasca de hormoni si antibiotice. In jurul meu cresc afise la diferite mancaruri care se lauda cu momeala moderna suprema “antibiotic-free”. Ca sa mai gust o pasare cu gust de pasare trebuie sa umblu pe la ferme „amish” uitate de curent electric sau sa ma despart de o halca spectaculoasa din salariul meu de economist cu pretentii artistice. Mai impusc cate o gaina Perdue, daca si perdue ala n-o fi botezat tot cu penicilina.
Cei mai cei dintre noi mananca organic, adica exact cum mancam si noi cand eram tineri si nu stiam ce e aia organic. Cea mai frumoasa si sanatoasa fita e sa mananci de la ferma sau macar de la farmers market, adica, daca ar exista acest concept aici, de la bunicii de la tara. Ma mir si ma extaziez pana ma doare falca in fata povestilor unei colege care si-a petrecut sambata la cea mai misto intreprindere agricola din district, dupa care, tampita de uimire, aflu ca a gatit din „scratch”, adica din zarzavaturi si copane, nu din obstescul cubulet instant. Cooking from scratch is so cool, vine si spune una mai tanara decat mine, iar eu ma retrag in puturosenia cubiculului, fara sa mai subliniez ca n-am rabdare sa mai gatesc din scratch si ca nu nimic cool, e doar norma aplicabila „pe vremea mea”.
Am obosit sa ma mir din tampenii, am obosit sa ma extaziez din prostii.
Am obosit sa racai cu furculita in pui nevricosi, care n-au vazut niciodata lumina soarelui si care cred ca universul e containerul in care isi petrec ei cele 18 zile de viata oribila. Vreau sa plec si sa gasesc ultima oratanie grasa si gustoasa a planetei si, chiar daca iau numai o inghititura sau doua, sa simt lumina, iarba, barfa si veselia in supa mea.
Amalia, le-am povestit unor americance cum pun eu muraturi si cum fac maioneza from scratch. Sa vezi ochi dati peste cap!!!Habar nu aveau ca maioneza se face din ou. Cand le-am spus ca maioneza dietetica (de post) o fac din cartofi erau deja gata sa-mi dea premiul Nobel ptr gatit.
Pe aici inca mai gatim from scratch, desi devine din ce in ce mai obositor. E smabta dimineata si dupa ce am pus aspiratorul, scuturat casa, hranit baietii, pus o masina de rufe in functiune, ma scarpin in crestetul capului si ma intreb ce sa ma gatesc. Nu de alta, dar pilaful de ieri nu a avut succes si m-am saturat sa arunc mancare. 🙂
Iacata aici un exemplar care gateste „from scratch” (habar nu aveam de eticheta asta!) : moi ! Am capatat repulsie fata de puii de supraelastic- aia ieftini care dupa primul clocot se descarneaza si se albesc precum hartia.
Anemari- succes! si eu am aceeasi dilema…:))
Pe mine ma dispera chestia asta cu „bio-organic…” Sa fim seriosi…ne uda aceeasi ploaie plina de toxine , fie ca suntem organici sau nu……
Si eu fac parte dintre norocosii care mai tin minte ce gust are borsul( ca eu sunt din Moldova..) de pasare, capsunile din gradina si ciupercile de pe imas…….
Oricum, degeaba mancam organic, daca nu facem miscare, daca nu ne desprindem de televizor si daca nu renuntam la multe din „viciile” civilizatiei….
Amalia, mie mi se pare ca asta cu ”supa facuta cu pui de tara ” este un alt dor de-al tau, dupa dorul de case cu acoperis rosu . Eu de-abia astept sa vad care este urmatorul ….Anemari are dreptate – sa gatesti traditional poate deveni la un moment dat o corvoada ; si cand ai la masa mofturosi carora nu le mai place nimic iti vine in gand sa arunci un ”cubulet ” in cratita si sa le pui farfuria sub nas sa manance .Acum la noi este vremea capsunilor . Azi am cules capsune ”organice ” pentru dulceata care n-o sa mai fie la fel de sanatoasa dupa ce-i pun zaharul . O saptamana frumoasa !
Am cumparat pui direct de la magazinul de desfacere Avicola Crevedia, dar ma tem ca sunt si ei indopati cu te miri ce. Poate ca nu asa de mult ca in afara, deh si antibioticele costa, dar prea copanele astea sunt de dimensiuni asemanatoare. 🙁
Eu am rarit consumul de carne aici in Canada. Prefer mai putin (ca e scump) si mai bun, de la magazine gen Whole Foods. De teama hormonilor, ca de pesticide nu ma sperii prea tare. Si eu am crescut cu pui la bunica (tinuti in sita, nu in cos :)), dar vremurile acelea s-au cam dus. Gaina de casa parca totusi e prea atoasa pentru friptura, daca nu o tii in tarc si o lasi sa alerge prin curte. Mie mi-e dor cel mai tare de mirosul de cartofi noi prajiti, maruntei, abia scosi din „cuib”. Inca gatesc „from scratch”, dar fac cantitati mai mari sa ajunga pe cateva zile, ca n-am timp sa fac zilnic mancare proaspata. Am noroc ca iubitul meu e mexican si nu face mofturi.
Anemari, am retinut de mai demult faza cu ficateii, acum vin si pun in album si tranta cu maioneza. Dar sa stii ca reteta de post nu o stiu, desi stau cu fundul in ambele barci culturale.
catintherain, s-au cam dus vremurile, asa e, pentru ca se cam duc bunicii si cu ei un mod de viata. Sa ne bucuram de avantajele noului mod de viata si sa vedem cum putem indulci pierderile.
camellia, nu, nu, supa de pui se mai rezolva, acoperisurile nu 🙂
ca orice lucru bun care incepe sa se imputa, la fel s-a intamplat si cu organicele. eu sunt pro, dar ma uit cu indoiala la chips organici si bomboane organice. hm. animale hranite normal si nechinuite sunt considerate organice si cu asta sunt de acord. legume si fructe de la ferma, da. ca au pesticide admise de certificarea organica se stie, dar macar nu sunt modificate genetic sau radiate. ar trebui sa mancam ce se gaseste in sezon, si nu rosii iarna si alte minuni, aduse de la mare departare. ne transformam si noi, la fel cum se transforma pestii si alte animale care in viata lor nu au mancat porumb, dar acum sunt hranite cu porumb pentru ca e ieftin.
e la moda sa mananci organic, dar „from scratch” e de fapt cel mai bine, parerea mea. sunt sustinatoare a micilor ferme si abia astept sa se deschida piata la noi in oras, cu produse organice, ca sa nu mai iau verdeturi si fructe de padure din California sau Mexic.
🙂
am inceput sa fac drumuri medii spre lungi ca sa iau mancare de calitate, uneori direct de la producator. uneori pretul nu e deloc mai mare decat la „minunatul” supermarket, in schimb calitatea e mult superioara.
stiu ca de la ieftin ni se trag multe belele, productia lor trebuie sa fie foarte eficienta iar santatea noastra vine pe locul 23.