Ma intorc pe blog intr-o asteptare plina de emotie, o asteptare care contine promisiunea sublimului, sublim care contine inaltarea si durerea. Nu cred ca se poate altfel, cu adevarat. Caut innebunita un citat in „Arta conversatiei”, caut si nu l-am regasit inca. Dar pana miercuri dimineata la 9:00, ora Romaniei, marti seara la 11:00, ora Californiei, sa ramana aici alte ganduri ale Doamnei Ileana Vulpescu, impletite in cartea cu cel mai frumos nume.
De ce-o fi atît de complicată viaţa? Oare pentru toată lumea? Ce ştim noi despre toată lumea, cînd nu ştim nimic nici despre omul cu care trăim într-o casă, cu care mîncăm la o masă, cu care dormim într-un pat? Fiecare se ştie pe sine. Restul — presupuneri, mai subtile, mai puţin subtile. Cînd o să renunţăm la aroganţa de-a ne pretinde atotştiutori asupra semenului nostru?… Mi -aţi lăsat cea mai frumoasă amintire despre dragoste, domnule doctor Vladimirescu, şi un regret fără sfîrşit. Neîmplinirea dragostei pentru nenea Dai tăia o mînă unei copile, neîmplinirea dragostei cu dumneavoastră, amputa vitalitatea unei femei. M-aţi învăţat ce e dorinţa, partea aceea fierbinte, iraţională şi-atît de-adevărată dragostei, îl iubisem pe nenea Dai. Nimic nu puteaşterge iubirea asta. Şi pe el îl dorisem. De ce să mint? Ca să fac retrospectiv pe pura cu mine însămi? Dar atunci nu ştiam ce doresc.Atunci bănuiam, acum — aflasem, îmi ţineam cursuri de morală de dimineaţa pînă seara: „tentaţii ai să-ntîlneşti mereu; bărbaţi pe care să-i doreşti, care să te neliniştească aşa cum te nelinişteşte, cum te bîntuie acest domn doctor atît de sobru şi-atît de pătimaş, ai să găseşti şi azi şimîine. Trebuie să-nveţi să te-nfrînezi, să te disciplinezi. Spune-ţi mereu: sunt femeie măritată, nu trebuie. Sunt mamă de copil, nu trebuie. Căsătoria şi copilul sunt permanenţele mele, sunt teritoriul meu. N-am voie să trec fraudulos frontiera şi să le schimb pe efemer. Bărbaţi care să-mi strice liniştea, sobri şi pătimaşi, am să găsesc şi azi şi mîine”… De şaisprezece ani n-am mai găsit. N-am mai găsit focul acela mistuitor. Am găsit frumuseţea-nălţătoare a adoraţiei pentru dumneavoastră, domnule doctor Murgu, te-am întîlnit pe tine, Pavele, băiatul meu drag şi curat, coborît din creierul munţilor, te-am întîlnit pe tine, Emile, singura mea eroare, pe dumneavoastră, domnule doctor Nini Naiculescu, pe tine, Mircea, şi vă iubesc pe toţi, şi-mi sunteţi dragi, şi mi-e drag să vă răsfoiesc, şi nu mi-e ruşine cu voi şi nici cu mine, v-am întîlnit pe voi, dar pe el nu l-am mai întîlnit în nici unul din voi, o ştiu, simt că nici n-am să-l mai întîlnesc în nimeni,niciodată. „Nimeni”, „niciodată” le spunem deseori fiindcă ne-am dezvăţat să le analizăm conţinutul, fiindcă vorbim la-ntîmplare, fiindcă rostim cuvintele fără să le atribuim nici o valoare. „Nimeni”,„niciodată” sunt cuvinte definitive, cu un conţinut sacru, inviolabil ca un mormînt. Eu nu spun niciodată cuvinte la-ntîmplare. sunt cam patetică. De ce n-aş fi? Să ne cenzurăm şi-n noi înşine, nici cu noi înşine să nu-ndrăzmim să fim noi? atunci, cînd? şi faţă de cine? … Cuvinte, cuvinte…
Tango-ul dintre Ileana Vulpescu si Alice poate fi revazut raportand relativitatea timpului locului unde va aflati la ora 9:00 miercuri dimineata in Romania, aici:
Cate portii de autenticitate ati savurat azi?
Amalia Draga, multumesc pentru sentimentul pe care mi l-a adus in suflet scrierea ta.
O iubesc din suflet pe aceasta doamna. Am toate cărțile ei aici cu mine si abia astept sa o primesc pe ultima, lansată azi. La mine va fii ora 2am….dar poate reușesc sa o vad la Damen Tango.
Desi Arta Conversatiei am citit-i si recitit-o, instinctul sau mai bine spus inima ma indeamna sa o rasfoiesc iar si iar… Fiecare pagina e o poveste, in fiecare fraza e imposibil sa nu ne regasim la un moment dat… Aceasta lectie de viata ajuta sa intelegem si sa remodelam propria viata.