Toamna asta am mintit si am furat.
Am mintit doi artari ca o sa le fac niste poze, ca sa surprind cum li se valuresc culorile pe intinderea catorva saptamani. Azi i-am vazut tristi si uzi, cu mimica lor vegetala imbibata in dezamagire. Daca si ea (adica eu), care parea relativ blanda si de treaba, si ne mai saluta si pe noi din cand in cand, nu si-a respectat promisiunea de a ne face poze, ce sa mai asteptam de la altii, care gonesc pe langa noi inchisi in masinile acelea lucioase, superbe, ce nu fac niciun zgomot? Asta e, du-te si vezi-ti mai departe de treaba, mi-au indicat dintr-o aplecare a crengilor artarii mei tristi si intelegatori.
Am furat cateva bucati de lumina din pauzele de respiratie ale ploii, caci luna octombrie a avut un ten de noiembrie pur. Azi trebuia sa fie parada de Halloween la scoala dar copii nu au putut iesi pentru ca ploile nu si-au stiut inventa un ragaz. Anul trecut a fost o zi nemaipomenit de frumoasa pentru parada, am sa caut pozele de atunci, sa vedeti cateva. Toamna aceasta a trebuit sa stau la panda, sa fur imagini in putinele secunde in care soarele se arata un pic, ingrijorat si foarte grabit, ca un om.
Asa ca imi trec in revista prada si va ofer: un schelet care manifesta semne de debut de surmenaj, un om de zapada din dovleci, o gasca metalica de busturi albe, o fatada care m-a cucerit prin culori, niste copaci pe care totusi am reusit sa ii surprind (dar sunt altii, nu artarii tristi), un scarecrow optimist, care pare a mai crede in pacea mondiala, un dovleac cu zambet foarte dintat, niste fantome vesele si inocente ca audienta favorita a programelor TV, o casuta despre care inca ma intreb daca e adevarata sau de turta dulce, si un covor persan de frunze. Am cenzurat un om cu fata verzuie, un spanzurat artificial de tocul unei case cu staif, un paianjen scarbos cocotat pe o scara, si o vrajitoare bolunda, pornita sa se infiltreze pe hornul unei componente de ansamblu rezidential.
Happy Halloween, oriunde v-ati afla si orice ati crede despre el!
Amalia, mi-era tare nesuferit Halloween, dar acum, ca te-am citit, parca nu-mi mai e chiar asa. Infractoare mica, sa tot minti si sa tot furi iti doresc, printre artari si raze vitrege, de toamna, pana te-o aresta iarna de tot si ti-o pune catuse de zapada!
Eu cred ca (,) casuta e din turta dulce. Hey, where do they make these kind of houses?
*This kind of houses…(a have a verypoor french)
Acuma suntem doua care spun ca e din turta dulce 🙂
Buna dimineata!
Cand o sa faci o expozitie cu minunatele tale fotografii, te rog, sa ma inviti si pe mine.
Multumesc!
Ce poze frumoase! Ce toamna frumoasa 🙂
Draga mea, si noi ne-am imbracat in soricel, nu e prea infricosator dar ptr 3 ani e perfect, si ne-am dus sa decoram bostani la verisoara noastra. A fost foarte amuzant!
am sarbatorit si noi!!! Ana a fost vrajitoare. am pus dovleci mari, portocalii, la usa de la intrare, am primit copii cu bomboane. am avut si un party cu mai multi prieteni! a fost un week-end super…
Amalia, asa arata si strada mea. Toamna asta e superba, forget about frigul cu care ne speriase saptaminile trecute.
odetta, multumesc. Am gasit o zi cu lumina si culori si am incercat sa o pastrez mai mult cu mine, sa o prelungesc si in zilele mai gri.
Corinas, multumesc!
Anemari, sarbatoarea asta s-a raspandit, pentru copii chiar e o ocazie grozava de a se costuma si de a trai si mai aproape de lumea povestilor. Ieri am vazut ca si la mall erau multi copii cu fel de fel de costume, desi, la iesire am observat, conducerea pusese un afis de genul ne pare rau, anul asta nu acceptam „treat or tricks”.
Ma bucur ca Emi e acasa!
iana, anul acesta am ales costumul lui Dorothy din Vrajitorul din Oz, cu tot cu pantofii rosii. Ma bucur mult ca v-ati distrat, in curand incepem sa alergam… curcanii. La supermarket, desigur.
Scrisul unei doamne rafinate, m-a facut sa ma emotionez. Asa ca spun „buna ziua Doamna!”
Pozele sunt de vis. Se simte sarbatoarea, bucuria, nostalgia, si toate registrele de stari care alcatuiesc ceva viu.
Despre sarbatoare nu stiu mare lucru. La romani este importata, si exista prin anumite cluburi pe care nu le frecventez. Am auzit doar. Este un fel de carnaval?
Ma bucur cand intalnesc oameni sensibili, chiar si pe blog. Mai vin cu drag,
Monica, iti multumesc tare mult de vizita si de mesaj si te astept mereu cu mare drag. Ma bucur daca tu spui ca se simt starile respective din poze, stii cat ma bucur?
Aici Halloween-ul se sarbatoreste puternic, copii imbraca costume, sunt parade si petreceri. Exista o parte draguta si o parte destul de dezgustatoare, unii insista mai mult pe sperietura, pe frica, dar noi am tinut cont mai mult de partea haioasa. Imi dau seama ca acum ideea s-a importat si in Romania, noi importam repede si cu elan, si pe urma vedem, eventual, daca e bun sau e rau 🙂
Amalia, ai energia omului care stie sa-l faca pe celalalt sa se simta foarte bine. E toamna si in Bucuresti, si eu sper in fiecare zi sa se prelungeasca, sa mai vad, sa respir, sa ascult culorile ei. Te rog, mai fa poze in orice context si adu-le aici. Raman crampei de amintiri pe axa timpului. Surprinde realitatea cum simti tu, si o sa vezi cum se deruleaza filmul ei, fara scenarii scrise dinainte. Acolo, unde te afli, traiesti, iubesti, este universul tau.
Aici, pe blog, ne aduci si noua din bucuriile tale. Esti un om ales, pentru ca le imparti cu noi. Ma bucur ca te-am cunoscut si mai vin, sa ma simt bine cand privesc si ascult tot ce pui aici, unde vibreaza energia ta! Cu drag,
Monica, inca o data iti multumesc, te rog sa nu fii prea buna cu mine, caci mi se urca la cap, „parc-as bea cu capu’n jos”, vorba lui Pavel Stratan. Am sa mai fac poze si le impart cu voi cu aceeasi bucurie mare. Universul meu… uneori ma intreb unde e?