În de acum binecunoscutul meu balans afectiv între pământul de aproape şi pământul de departe, trebuie să semnalez repede o descoperire încântătoare pe care am făcut-o azi. Revista National Geographic Traveller a adus acum pe rafturi un număr special intitulat 100 Journeys of a Lifetime, o compilaţie inspirată a 100 de destinaţii turistice care merită pe deplin să te zbaţi ca să ajungi până la ele. Prezentarea este organizată pe cinci domenii, în funcţie de punctul central de interes al locaţiilor alese. Domeniile sunt:
- Destinaţii centrate pe spectacolul acvatic
- Şosele şi excursii feroviare
- Peisaje sălbatice
- Destinaţii pentru gurmanzi şi băutorii fini
- Istorie şi cultură
Sigur că putem argumenta că, la o adică, fiecare dintre cele 100 de frumuseţi are câte ceva din toate cele mai sus, însă mie gruparea în aceste categorii mi se pare interesantă şi inspirată.
Ei, şi în grupul 5, Istorie şi Cultură, am regăsit cu o încântare care aproape m-a făcut să execut un dans prin librărie, Transilvania, mai precis Storybook Transylvania. În acelaşi grup apar, printre altele, Marele Zid Chinezesc, aşa numitul triunghi de aur al Indiei, format de oraşele New Delhi, Jaipur şi Agra, apoi Pământul Sfânt al Israelului, locaţiile Greciei Clasice, Santiago de Compostela, turul muzical al Austriei, Ungariei şi Cehiei, pueblos blancos, aşezările albe şi vrăjite ale Andalusiei, bucata de rai numită Cinque Terre şi Roma luminată într-o noapte de început de septembrie.
Land of Dracula – Storybook Transylvania apare pe poziţia 93. Nu este vorba de vreo clasificare în ordinea importanţei sau a preferinţei. Categoria Istorie şi Cultură este descrisă drept o înlănţuire de pelerinaje pe sufletul iubitorilor de lectură, al visătorilor şi al pasionaţilor de istorie. Transilvania este recomandată pentru combinaţia între peisajele naturale seducătoare, castelele medievale şi străzile cu parfum ale Braşovului vechi. Se pomeneşte, desigur, de Dracula, însă se specifică faptul că în relaţia lui cu Bran-ul ese un bogus, adică domnul nu şi-a făcut niciodată plinul pe coridoarele castelului.
Nici nu apucasem să vin şi să raportez că am găsit un articol despre Timişoara în revista CNN Traveller de ianuarie – februarie şi, acum, uite ce alt motiv serios de a scrie am. Tmişoara este prezentată sub titlul Revolution and Evolution.
Mă bucură când se scrie bine de noi pentru că am învăţat de acum că nimic nu are numai o singură faţă şi e păcat să ieşi mai mereu cu cea rea la înaintare. Pentru vesticii care n-au văzut cal şi cloţă decât la muzeu, în 3D, sau în excursia la fermă cu clasa, o asemenea escapadă poate avea un farmec nebănuit. Şi, la fel de important, entuziasmul lor ne poate revitaliza şi nouă năravul de a preţui şi populariza ceea ce avem mai bun.
Si eu de ce nu l-am primit inca oare pe numarul asta?
No lasa ca clotza cat pe ce are sa pice din drepturi.Pentru productivitate,ardeleanu nostru apeleaza si la clocitoare elehtrica…Fain tare,sa auzim si de bine.
„…….şi străzile cu parfum ale Braşovului vechi”
Uite acum fug sa cumpar revista… sa o trimit azi si in RO, sa fie citita pe una din terasele Brasovul ui vechi!
Super! Mi-a facut placere sa citesc acest articol. In sfarsit macau unii occidentali sunt in stare sa vada dincolo de valul ignorantei fabricat de Hollywood in ceea ce priveste Romania. 🙂
Mai ramane sa invete diferenta dintre Bucuresti si Budapesta, si suntem cool. 😀 😀
corectie – „macar”
Zic si eu ca Lola, eu de ce n-am primit numarul acesta? Saptamina asta am primit unul cu 50 de destinatii … ala cu 100 de destinatii, poate trebuie cumparat separat.
In alta ordine de idei, nu e intentia mea sa supar pe nimeni, stiu ca uneori pot fi cam circotasa :), am vazut destule reviste pe continentul acesta care pomenesc -in sensul bun – locuri romanesti: Transilvania, Banat, Delta Dunarii, minastirile din Moldova, Maramures, litoralul samd … si imi infoi penele de mindrie, of course.
Problema – personala – apare cind, minati de articolele din reviste, curiozitate, povesti de-ale mele sau altor conationali, calatorii pasionati chiar isi impacheteaza periuta de dinti, aparatul de fotografiat si isi cumpara bilet de avion cu destinatia Romania, iar cind se intorc, din pacate, volumul impresiilor contra, este mult superior celor pro.
Aud sau citesc de chelneri care includ in nota de plata 10 felii de piine, din care de fapt s-au mincat doar 2, „treaba voastra daca n-ati putut minca 10, noi la alti clienti nu le mai putem da, asa ca le platiti” … aud de patroni de pensiune care nu respecta preturile afisate pe site-urile personale in momentul rezervarii si incasarii depositului „ce n-ati vazut nota aceea scrisa cu litere de juma de mm, in care se spune ca avem dreptul sa schimbam preturile, ‘tot asa cum ne schimbam sosetele’?” … aud de „administratori” de muzee sau podgorii „acum sunt in pauza de masa, veniti la ora 3, ce orar domle, voi nu stiti ca de la 12 la 3 omul maninca, asa e si la greci, si la turci, si la spanioli, ce, nu e numai la noi” … aud de conductori de tren care-ti spun ca biletul care-l ai nu e compatibil cu locul pe care stai si amenda e de 15 euro … aud de soferi agresivi si celebrul „m—” … ooofff si cite si mai cite … si apoi aud de cit de bine s-au simtit la bulgari, de unguri nu mai vorbesc, ce curata e plaja in Croatia si Grecia, de desertul si paharul de tarie „din partea casei”, etc etc … si ma intristez …….
Ma intristez atit de tare, uneori ma simt ca un copil parasit, care isi pune o mie si una de intrebari de ce? … nu stiu daca, eu, si pe linga mine, alti sentimentali, cu radacini din ce in ce mai fragile, chiar vedem lucrurile cu ochelarii de cal roz, sau, calatorii si-au pus ochelarii gri, cind au trecut granita in Romania.
Ma bucur sa aud asta, desi as vrea sa vad si Moldova pe undeva pe-acolo :). Mai veniti si pe la Chiatra Neamt, domnilor de la NatG! Si, intr-adevar, adesea turistii se lovesc de impolitete si servicii proaste, dar nu as vrea sa cred ca asta e impresia predominanta.
Insa e o ciudatenie a naturii umane, aia cu lingurita de, pardon, care poate strica un intreg butoi cu varza. O singura experienta neplacuta poate lasa o pata mare pe o vacanta altminteri frumoasa. Cand am fost la Venetia, am avut o scurta ciocnire cu o italianca nationalista si parca aia mi-a ramas mai vie in minte decat lucrurile placute pe care le-am trait acolo, in ciuda faptului ca toti ceilalti oameni intalniti s-au purtat foarte frumos.
Daca au scris si de Brasovul meu, atunci ma bucur si mai mult 🙂
Cate lucruri aflu eu de la tine, Amalia!
Asa-mi place, cu fata buna la purtare 🙂 La mai des si la mai bun sa ne fie!
serviciile lasa de dorit acasa dar frumusetea locurilor nu se poate anula.am fost acasa in cluj si de acolo am mers la o prietena la tg-jiu,de fapt mai departe cam la 60km.am vazut operele lui brancusi,am vazut zimbrii din rezervatia retezat,e superb.si am fost impresionata de padurile curate in sfarsit,de pamantul lucrat,de oameni buni.hai sa fim mai patrioti si mandrii de noi si tara ca avem cu ce.prea ne lasam dusi de nas de televizor ca e totul rau,eu ma im potrivesc si spun cu mandrie de unde vin si ce tara frumoasa avem.am fost in iatalia si elvetia de curand,e frumos,e altfel……dar cand am vazut un reportaj pe zdf despre moldova am recunoscut imediat ca e de acasa,imediat vibrezi,stii ca numai la noi e asa.nu e cel mai frumos si nici cel mai spectaculos dar e tara noastra,cu toate bune si rele.numai bine.
Lola, e un numar special, am citit pe coperta ca e programat sa fie pe rafturi pana pe 15 iulie.
adrianagianinna, trebuie sa mai auzim si de bine.
Asta mi se pare si mai important acum, cand am inteles ca exista tari care stau cu mitraliera marketingului pe populatia globala si izbutesc sa isi creeze o imagine despre care as spune nu ca e neadevarata, dar cosmetizata mestesugit cu siguranta.
Cristina, ai gasit-o?
Victoria, chestia cu Budapesta si Bucharest este ca sunt si departe fizic amandoua, apoi ambele incep cu B 🙂 si aici zgomotul intern vezi si tu cat e de mare. Trebuie strigat foarte puternic ca sa se auda cat de cat ceva.
Sofie, trebuie sa facem o nuanta de ochelari intre roz si gri 🙂
Stiu si inteleg bine ce spui. Mostenirea comunista in care receptionerul nostru e stapanul nostru tinde sa mai persiste in sanul industriei si e cam trist cand dai peste el, nu zic nu.
Eu zic ca tot la educatie ajungem si aici.
catintherain, imi amintesc ca din Moldova am facut eu primul „reportaj”, cand am plecat in tabara cu clasa. Aveam un carnetel chinezesc in care imi notam toate impresiile. Acum mai ramane sa ma angajez la National Geographic 🙂
Lasand gluma la o parte, zona Moldovei e intr-adevar nemaipomenita, probabil ca ei au ales partea aceea din Transilvania „lured” tot de Branul lui Dracula, chiar si asa bogus cum e.
Corina, si reciproca e pe deplin valabila.
Monica, pai nu?
A perfect reply! Thanks for taking the treoblu.
Amalia, stiu de ce occidentalii confunda Bucurestiul cu Budapesta, si nu numai eu, cred ca toata lumea realizeaza asta. 🙂 Ca incep ambele cu B., ca sunt aproape una de alta, ca sunt ambele capitale ale unor foste tari comuniste. Chiar si unii europeni le confunda, ce sa mai avem pretentii de la americani. Dar faptul ca au chiulit de la scoala, sau n-au fost atenti la orele de geografie, sau stau prost la capitolul cultura generala si nu cunosc lucruri simple cum ar fi capitatalele statelor europene, este minusul lor, nu al nostru, nu-i asa? 🙂