Acum cand prind in buchetul vietii inca o jumatate de trandafir pe langa cei 37 prinsi asta iarna, m-am gandit ca, in cazul in care cuiva ii lipsea intelepciunea mea, acum e momentul sa administram inca o doza.
Asadar in 37 si 1/2 ani am invatat:
– ca bunurile materiale esentiale incap bine in doua valize (Oleg Cassini)
(Am invatat ca la intrebarea eu sau satra? raspunsul corect e „eu”)
– ca e deosebit de greu sa fii sincer cu tine insuti, iar cand reusesti e recomandat sa se intample in doze suportabile
– ca e groaznic sa faci alegeri cand nu le poti intelege consecintele pentru ca mai ai de calatorit pana sa afli cine esti tu insuti
– ca daca simti ca traversezi viata cu cosul plin si sufletul gol trebuie facut imediat ceva
– ca dealul si campia nu sunt intersanjabile
– ca dusmanul cel mai mare e in noi, la fel si cel mai bun prieten
– ca desi lumea de business ne forteaza sa stam in cercul ratiunii, starile de bine si rau uman se construiesc un pic mai incolo, in labirintul emotiilor
– ca daca nu-ti consumi toata bateria telefonului pe poze care ti se par interesante la pranz, ai sansa sa imortalizezi peisajul cu adevarat spectaculos intalnit seara
– ca daca nu-ti promovezi inteligent comorile fizice si intelectuale poti la fel de bine sa le ingropi (un prieten fotograf it’s a must)
– ca putem lupta cu tendinta de a filozofa dar nu putem castiga intotdeauna.
Lista ramane deschisa.
Amalia, recunosc, ai adunat destula intelepciune in anii acestia (care nu-s chiar asa de multi, fie vorba-ntre noi); eu recunosc, am luat notite.
Iti doresc multi ani de acum inainte! Vei fi mereu o invingatoare pentru ca ai o filosofie de viata sanatoasa!
Ce poza reusita pentru blog! E de la 37 si 1/2? 🙂
Inainte de filosofie este viata……………e varsta la care trebuie sa traiesti,..filosofie doar dupa 70 de trandafiri…..
camellia, iti multumesc pentru vorbe. Si pentru prezenta constanta.
Loredana, exact 🙂
Zambesc, eu zic ca merg impreuna, ca in firul de martisor, nu?