In seara zilei de Craciun am alergat, nauca, sa cumpar un cadou pentru cineva care isi sarbatorea exact atunci si ziua de nastere. Evident ca asa ceva nu se face, e bine, frumos si recomandabil sa pregatesti din vreme darul dar, pentru ca nu eram sigura ca voi putea sa merg la evenimentul respectiv, am tot amanat. Adevarul adevarat este ca pur si simplu nu imi venea sa cred ca, de Craciun, magazinele ar putea fi inchise. Magazinele deschise la orice ora de dimineata devreme, amiaz bogat sau seara tarzie si parcarile burdusite de masini mi s-au infipt atat de puternic in insulele neuronale, ca, imi dau seama acum, mi-am pierdut facultatea de a concepe parcuri comerciale pustii la ora sase seara. N-am gasit nimic de cumparat atunci si am rezolvat problema cu un articol din zestre mea pentru cazuri de urgenta, de fapt nu o zestre, ci o exagerare, caci uneori simt nevoia sa cumpar mai multe articole de acelasi fel, ca un fel de garantie, ca, de exemplu, viitorul va mirosi bine.
Cat cumparam ca sa fie sufucient?
Zilele trecute, inainte de Sarbatori, am primit prin email un cupon de reducere cu 50 % pentru un articol din libraria pe care o frecventez cel mai des. Am ales o carte si o ciocolata, m-am prezentat la casa si, uimire, noroc, reducerea parea a fi pentru orice articol din magazin (bine, nu chiar orice, orice, ca ofertele astea exclud intodeauna anumite articole) dar, aproape orice. Asa se face ca ieri, cand a mai sosit pe adresa mea coruptibila inca un cupon similar, m-am infiintat batoasa la magazin si, la adapostul lui any one item 50 % off am ales doua carti pentru copii, o papusa (nu stiu nici o justificare mai buna, atunci cand vrei sa-ti cumperi o papusa, decat aceea ca ai o fetita) si o ciocolata cu lapte. Numai ca la casa, surpriza, regula se schimbase.
Any one item nu mai insemna orice articol ci numai unul, si anume cel mai scump din panel. Le-am spus ca nu inteleg la fel ca ei formularea de pe cupon si ca, in fond, trebuie sa existe o diferenta intre one item only si any one item. Tocmai eram pe punctul de a chema managerul, in buna traditie a consumatorului american iritat, dar, intr-o fractiune de secunda, mi-am dat seama ca daca ii dau dreptate vanzatoarei, eu castig (bani) si ea pierde (vanzari). Papusa nu era absolut necesara si, oricum, mai aveam (eu si Adelina) inca trei din aceeasi colectie. Una dintre cartile de cumparat o citise deja, iar de celulele adipoase produse de ciocolata lor cu lapte, chiar ma putem lipsi cu prisosinta. In final am cumparat o singura carte. Energia confruntarii mi-a dat, insa, taria (de caracter) sa nu mananc nimic toata seara, ba chiar sa ma si sfarm un numar de minute in saua bicicletei medicinale, aceeasi care suspina de singuratate de cateva zile bune.
Asadar, cat cumparam ca sa fie suficient, unde e hotarul intre placere si exagerare in ritualurile noastre de a scutura urechile portofelului si a ne contracara anumite conflicte interne (si lacomia) cu inca o fericire mica si temporara in plus?
Linia dintre placere si dedependenta e subtire.Acum sunt in concediu si realmente mi-e frica sa intru intr-o librarie.Imi plece sa citesc incerc sa-mi fixez un uumar de carti pe care sa le cumpar in fiecare luna.De cele mai multe ori nu-mi iese.Carti si filme.
Ooooh, asta e societatea de consum in care traim, si in care cumparam neliminat. Toti comerciantii au grija sa ne atraga cu tot felul de oferte care mai de care mai ademenitoare. Mai nou se spune in targ ca unele produse sunt concepute sa tina doar un anumit interval de timp, ca dupa aceea sa se strice si sa fii nevoit sa ti le cumperi din nou. De ce sa-ti vand un televizor LCD care sa te tina 20 ani, cand pot sa-ti vand cate un televizor la fiecare 4-5 ani?
Teoretic, ar trebui sa ne fie usor sa tragem linie atunci cand cumparam cat avem nevoie; iar cand depasim acea linie, sa stim ca deja ne aflam in zona fitelor/mofturilor, si ca de fapt n-avem nevoie de aceste cumparaturi. Caci cine daca nu noi insine stim cel mai bine care ne sunt nevoile, si sa cumparam in consecinta. Dar cand primesti cupoane peste cupoane, sau cand e Boxing Day, sau cand e Boxing Week, sau Black Friday, sau orice alt pretext de reduceri si shopping la chilipir, deja e mai greu sa faci fata ispitelor. 🙂
Si mie mi s-a intamplat sa mai cumpar una alta nu ca aveam nevoie, ci ca era in oferta, rationalizand ca las-ca voi avea nevoie de asta mai incolo, dar incerc sa-mi controlez pornirile extra-shopaholice, si sa fiu cat de cat moderata. 🙂
Amalia… ne-ai prins!
Cartea aceasta de calatorii este redusa si e frumoasa… si poate ajung acolo candva…tricoul e numai 10 dolari caci e in super sale la Winners ( TJ Maxx la voi) si uite ce geanta faina… tot in oferta. Da stiu ca mai am genti si nici tricou nu imi trebuie in mijlocul iernii, caci mai am vreo 50 si la vara nu o sa imi mai placa pentru ca voi vedea altele mai frumoase si tot asa… ne trezim ca e casa plina de chestii pe care nu le folosim sau nu le mai gasim cand avem nevoie de ele.
Ma gandesc ca e o idee buna sa ne propunem anul acesta sa cumparam numai ce ne trebuie si nu neaparat ce e in oferta.
Amalia, pastrand proportiile, am putea spune ca santem rude – avem amandoua caini- pardon – biciclete in casa. In ceea ce ma priveste, a fost o exagerare sa-mi doresc acest obiect caci nu ma dadeau kilogramele afara din casa.Dar deh, o data implineste omul 40 de ani si erau si vremurile ceva mai bune…
Acum, de Craciun, am mers la cumparaturi cu lista precisa si ferm convinsa ca voi fi atat de puternica si nu ma va ispiti nimic. Si nu m-a ispitit decat o patura orange de care nu aveam neaparata nevoie, dar de care m-am indragostit la prima vedere.
Oricum criza m-a disciplinat ca pe un soldat – ma gandesc de trei ori daca imi trebuie sau nu obiectul cu pricina si stiu ca nu voi mai avea parte de multe lucruri, pana ce nu termina copiii scoala.
Cred ca e vorba de cuponul de la Borders, nu? Si eu asa stiam ca e: poti alege un singur produs care sa fie redus cu 50% (nu stiam ca e cel mai scump da e bine; imi amintesc ca in Romania intotdeauna cel mai ieftin era redus…).
Eu m-am specializat bine de tot la capitolul cupoane :)) Nu asa de bine ca americancele, dar pt o incepatoare zic eu ca m-am descurcat bine. Mai cumpar chestii cand sunt la reducere, dar in general cand e vorba de chestii pentru casa, detergenti sau de ingrijire personala…
Sunt tentata sa cumpar multe prostii, insa am noroc ca nu-mi permit sa arunc banii aiurea… sper ca intre timp sa devin mai cumpatata 🙂
dolores, bine ai venit!
spune-mi cea mai recenta carte cu care ai „pacatuit”. Ceva imi spune ca voi tine cont de recomandarea ta.
Victoria, cred ca noi am navigat prin ambele extreme, mai intai societatea cu magazine goale, apoi cea cu magazine care cad pe noi 🙂
Eu zic ca una dintre probleme e ca, datorita structurii urbane de aici, de prea putine ori iesim „in oras” si de prea multe ori (aproape tot timpul, de fapt) iesim la mall. Nu ca tendinta nu s-ar fi transmis si spre alte meleaguri.
Cristina, hai sa declaram 2011 anul ratiunii. Si al calatoriilor!!
Camellia, cred ca oamenii cu imaginatie bogata se indragostesc mult mai usor, chiar si de o patura orange, in acest caz particular. Sa o folosesti cu placere si promit sa ader si eu mai des la disciplina soldateasca. Trebuie.
Americanca, la Borders, da. Prima data cand l-am primit, mi-au dat totul cu 50% si mie mi s-a urcat, bineinteles, la cap. Iti spun si tie (si mie) cumpatare placuta 🙂