Se scurg cele opt ore in care noi mai avem vreme sa facem ultimele ajustari ale lui 2010, in vreme ce oamenii dragi de acasa, parintii, prietenii au ciocnit deja prima sampanie a lui 2011. Dupa un Craciun petrecut conform celei mai pretentioase comenzi meteorologice imaginabile pa Pamant, cu zapada proaspata, lumini si atmosfera nici mai mult nici mai putin decat magica, Revelionul a venit cu ploaie, a la un octombrie carcotas, imposibil de multumit.
Din cate am putut sa observ cu ochiul liber, urechea ciulita si nasul in vantul cultural american, Revelionul nu este aici considerat la fel de important ca si Craciunul. In setarea mea psihica de dinainte de 2004, aveam impresia ca ambele sarbatori au cam aceeasi importanta, desigur, cu accentul religios in cazul Craciunului si cu accentul petrecaret in cazul Revelionului. Totusi, am constatat ca aici trecerea dintre ani se realizeaza, in multa cazuri, fara cine stie ce tevatura. Se organizeaza, desigur, petreceri in baruri si restaurante sau in casele prietenilor dar planurile par a fi croite fara atentia excesiva cu care eram obisnuita.
Si cum vrabia malai viseaza, americanul Europa si europeanul insulele exotice, eu ma impart cu gandul intre Predealul lui Alice, Parisul Andei, Praga Deliei, executand un tur virtual si febril al globului, in vreme ce imi imaginez modalitati mai mult sau mai putin fantastice de a impaca lipsa de capricii a calatoriei virtuale cu problematica stufoasa a deplasarilor reale.
In conditiile in care omul de zapada de la poarta mi s-a tranformat intr-o gramada de carbuni, un morcov, o caciula, un fular si o sarma modelata intr-o gura vesela, nu am ce sa fac decat sa astept urmatoarea ninsoare, urmatoarele bucurii, viitoarele calatorii, intalnirile si surprizele cuibarite la sanul Anului Nou.
Intre timp imi adun energia buna pentru a urni cum se cuvine prima zi de ianuarie, caci mi-am propus multe si, peste toate cele, mai multa disciplina personala in procesul de atingere a unor obiective foarte importante. Inainte de a continua in spiritul unei carti de self-help, va spun La multi ani fericiti, cu sanatate si interactiuni de calitate, caci, va jur, asta e cel mai important pe Pamant.
Cheers!!
(nu va opriti din dans, imi povestiti maine sau duminica despre cum v-ati distrat de Revelion :))
La Multi Ani cu multa sanatate, Amalia!
Eu zic merci ca n-am lucrat decat astazi (nu si maine) si ca pot bea macar o cupa de sampanie traditionala in aceasta noapte dintre ani. Duminica insa- inapoi la munca 🙁
Amalia, chiar ar fi benefice (pt mine cel putin) sfaturi de genul ”self -help”; mie mi-au prins foarte bine postarile voastre, m-au ajutat mult cuvintele de incurajare; citindu-va, am renuntat la multe prejudecati, pot spune ca sant un om nou!
Tot la mai multa disciplina m-am gandit si eu pentru anul care tocmai a sosit. Desi sant o persoana riguroasa stiu ca este loc de mai mult si de mai bine. Si mai stiu ca o sa ne spui si noua cum faci , pentru ca tu esti exemplul viu de reusita.
La tine pana si oamenii de zapada lasa in urma dovezi ale unei existente mai mult sau mai putin durabile 🙂 !
Nu stiu de ce si mie Craciunul imi place mai mult; il resimt magic, cu povesti, daruri si cozonaci. Noaptea revelionului nu-mi trezeste mari trairi, cu exceptia clipei dintre ani si a artificiilor, ce-mi plac nespus 🙂
Serviciul meu fiind de o anumita natura, mi-am inceput noul an cu voiosie si elan, fix la sapte dimineata. Asta ar cam insemna ca o sa fiu harnicuta tot anul 🙂
Un an minunat iti doresc Amalia 🙂
La Multi Ani Amalia draga!!! Poate totusi reusim sa ne vedem anul asta?!
Noi am petrecut revelionul acasa la un coleg de-al lui G. Deci canadieni, dar cu o parte din familie italiana. Asa ca a fost surprinzator de interesant. Nu a fost dans totusi, dar organizarea ireprosabila. Asa e, revelionul e un pic „sec” aici, cel putin asa s-a dovedit primul nostru revelion aici. Urmatoarele le-am petrecut cu prietenii si familia (atata cat s-a putut) si ne-am simtit „ca acasa”. Speram la cat mai multe incercari si schimbari cu succes, mai multa disciplina cum spui si tu, ca tot timpul e loc de mai bine (si la sfarsit de an am lasat bariera jos de tot) si multa sanatate!!!
Cand iti citeam randurile, mi-am dat seama ca amandoua am scris si am postat pe blog urarile noastre pentru 2011 cam in acelasi timp, cateva ore americane inainte de revelionul romanesc, tu la 11.04pm si eu la 11.14pm, 🙂 si am descoperit ca am simtit la fel, am gandit la fel. 🙂 Nu o iau ca pe o coincidenta, ca nu cred in coincidente, ci cred ca aseara am simtit la fel si la aceeasi ora poate din cauza ca amandoua suntem la aceeasi mare-mare distanta de casa, de cei dragi. 🙂
La multi ani si sa ai parte de un an cat mai bun! 🙂
Si Vancouverul meu cui il lasi? 🙂 Eu am stat singurica, dar a fost bine. Am baut, am mancat, am vizionat, am scris si m-am odihnit. In oras primaria nu s-a invrednicit sa faca nimic, spre nemultumirea tuturor. La multi ani si numai de bine sa citim!
La multi ani, dragele mele, va multumesc pentru mesaje si urari. Cum am ajuns eu pe blog din nou la 2 noaptea, n-as putea sa explic. Singura concluzie e ca sunt „addicted”.
Mihaela, sper ca ati avut Sarbatori frumoase, ati dansat de Revelion si amenintarea cu intalnirea ramane in continuare valabila.
camellia, deci cuvantul de ordine ramane „disciplina” 🙂
lotusul cuvantul de ordine „harnicia”.
Alina, cuvantul de ordine „revederea”. Cum naiba de sunt astea 500 si change de mile mai puternice decat noi?
Victoria, cred ca distanta mare-mare isi are si ea, rolul ei, cu siguranta. Daca ajung la Alina, te amenint si pe tine cu o vizita. Dar asta e vitejie virtuala, ca n-am mai fost in Canada din 2006.
catintherain, mi-a placut ce-ai facut de Sarbatori. Dupa cum vezi, am pus gand de calatorie Canadei 🙂 La multi ani!