Abia m-am ridicat din aşternuturile colorate în care am umărit Globurile de Aur şi, înainte de a cădea de somn, am căzut puţin pe gânduri. Toate starurile feminine străluctoare şi toţi bărbaţii înveşmântaţi frumos în fracuri au mulţumit, aşa cum se cade, regizorului, producătorului, mamei, agentului, fantasticei soţii, celor doi copii minunaţi de acasă, cast-ului şi crew-ului, Asociaţiei Presei Străine de la Hollywood şi altora asemenea. E clar că toţi cei premiaţi sunt la un nivel foarte înalt de performanţă, dar, gândindu-mă, ca de obicei, prea mult, m-am întrebat câte poveşti cu finalul fericit eşuat corespund, în lumea civilă, fiecărui discurs superb de mulţumire. Ba nu, nu asta a fost întrebarea, ci cum se combină, de fapt, talentul şi contextul favorabil manifestării acelui talent.
Să zicem că ştii exact ce vrei în viaţă, arzi în focul actoriei, regiei, baletului, Afganistanului, scrisului, matematicii, sportului, chimiei şi tot aşa. De ce depinde cel mai mult fructificarea talentului care îţi mănâncă zilele şi nopţile? De locul unde eşti, de şcoala pe care o faci, de profesorul care te îndrumă, de cunoştinţa care te prezintă altei cunoştinţe, de norocul care, se ştie, umblă cam chior prin lume, de inspiraţia de a te oferi exact acolo unde e nevoie de tine, de cineva care să creadă în tine, de tine însuţi care să crezi nebuneşte în tine?
Cum se împleteşte talentul cu contextul? Asta-i întrebarea.
Cred ca e un melanj de factori.
Intai talentul trebuie sa-l ai. EL este un dar cu care te nasti si pe care, ulterior il dezvolti daca ai contextul potrivit. Prin acesta din urma inteleg : educatie, oameni care sa creada in tine si sa te sustina, loc si timp potrivit si de ce nu, acel strop de noroc despre care, nici pana in zilele de astazi, nu prea stiu sa-l definesc 🙂
Nu prea cred ca e posibil sa ai doar talent si atat. Pentru ca daca traiesti intr-un loc uitat de lume, in care plimbi oile si n-ai acces la informatie, cam degeaba. Si tot in van e si faptul ca cei dragi cred in tine. Daca ei nu au puterea sociala de a te promova, iar e irosire.
Despre noroc, habar n-am. Nu stiu daca el e parte sau nu din destin. Nu ca mi-ar fi clar ce e cu destinul acesta. Dar e cert ca viata noastra presupune alegeri dar si un destin caruia nu i ne putem sustrage asa usor.
🙂
Neataa Amalia.
Citeam aseara ca „norocul e mic si lumea e multa” …
In cazul meu, lucrurile au fost cu susu-n jos si invers. Am invatat pe branci pentru drept si mai apoi pentru jurnalism. Am studiat si cateva limbi straine, ca deh, apoi mi-am bagat nasul in administratie. In toata perioada asta imi doream cu ardoare sa ma marit si sa fac 3 copii si sa am grija de casa. Lucrurile s-au adeverit da partial, m-am casatorit, am un copil, tanjesc dupa altul si m-am apucat de flori. Iubeam florile din copilarie si le consideram esentiale, iar in paralel cu studiile am hotarat sa iau cursuri serioase depsre flori. Conjunctura a fost sa facem ceva si am facut un butic de flori, iar de atunci am gasit raspunsul, am gasit ce cautam. Si da e adevarat cu un friend of a friend, si da e adevarat ca trebuie sa socializam ca sa ne promovam, ca trebuie sa vorbesc si franceza si engleza pentru a-mi consilia unii clienti si da am nevoie sa creada si altii in mine, ca sa pot sa exprim si sa redau ce am mai bun.
In final, vreau sa multumesc familiei, pentru ca m-a sustinut in tot ce am facut pana acum!…
Enorm de multa munca asociata cu o silueta subnutrita(starurile feminine),cautari disperate vizand dorintele consumatorului combinate cu o sansa extraordinara.
Poti banui de foarte timpuriu in viata ceea ce-ti face placere sa faci.Poti sa-ti dai seama de asta mult mai tarziu.Poti chiar sa te nasti intr-un loc imposibil,”uitat de lume”.Poti locui la New York si sa-ti doresti sa locuiesti la Paris.Toate astea au prea putina relevanta,atunci cand nu -ti poti spune de ce doresti sa faci un lucru sau altul.Pentru ca,numai un ”de ce ” foarte puternic,are taria de a te duce mai departe,ataunci cand,nici tu ju poti s ate mai minti,atunci cand crezi ca esti la capatul puterilor.
Dar,dac ,esti epuizat,iti joci in minte reusita(dublata de multa,foarte multa munca),intr-un final ai ceea de vrei,(sau macar esti pe drumul bun),cei din jur observa doar rezultatul final.
Si stii ce zice?Dom’le,pe onoarea mea,a avut noroc.
Chiar numai pertu asta ,eu cred ca merita.
Ciao Amalia draga: )
Eu cred ca are importanta lui faptul ca esti intr-un anume moment in gara care ”trebe” si exact la linia pentru trenul cel cu noroc. Contextul da un fel de ton, dar deja simt ca poate aluneca discutia spre alta idee: ne e sortit ceva anume sau ne facem singuri si drumul si ne hotaram ce avem de facut?!..Eu de pe-acum iti marturisesc doar ca simt ca e fifty-fifty meritul ‘talent-context’ in toata chestiunea asta, iar liberul arbitru, acest idiom minunat si adeseori citat imi da mereu de furca: )
O saptamana super tuturor!
Amalia, cred ca ti-ai dat si raspunsul: TALENTUL SE IMPLETESTE CU CONTEXTUL. Si conteaza toti factorii pe care i-ai enumerat tu acolo luati separat sau combinatii de X luate cate Y.
Primul lucru care imi vine in minte e ce ne zicea fostul meu prof de romana din liceu despre Eminescu (ma rog, ideea nu-i apartine, dar nu-mi amintesc cine era autorul…) si anume ca marele poet nu ar fi scris acele opere daca ar fi trait in alt context si ca de fapt viata lui asa ciudata si grea cum a fost, a dus la aparitia operelor. Cam alambicat am zis-o 🙂
Cu siguranta contextul conteaza enorm – ca nu e totuna sa te nasti sub soarele Californiei sa zicem sau in Cucuietii din Deal… dintr-odata dispare egalitatea de sanse. Cred ca pana la urma nu poate fi decat o suma de factori: si contextul si familia si educatia si profesorii si bineinteles si norocul – toate contribuie. Partea care mie imi displace e cea cu recomandarile, cunostintele, pilele, nepotismul etc.
Amalia, toate cite le-ai spus se insumeaza si dau in final factorul wow, cum zice lumea pe la voi – si cum a inceput sa zica si pe la noi, de cind cu anglofolia internetica 🙂 Eu cred cu tarie ca fiecare are sansa si steaua lui pusa deoparte, ca nu il duce norocul ci destinul in the right place at the right time. Cred cu tarie ca poti sa te nasti oriunde, daca pentru tine e pus deoparte succesul, o sa-l ai, intr-un fel pe care nici nu ti-l imaginezi. Pina la urma, e vorba despre ce te ridica din pat dimineata – bine-ar fi sa fie de drag aceasta ridicare pentru toata lumea, caci numai asa vine bucuria, care pina la urma este una din componentele succesului, nu? 🙂
LA MULTI ANI, Amalia, scumpa mea, sa-ti ramana viata un cantec drag si-un zbor victorios! Te sarut cu drag.
Amalia, la multi ani fericiti, sa ramai la fel de buna, de talentata, de prietena a mea, a naostra, draga! Si sper sa ne revedem curand! 🙂
La multi ani, draga Amalia! Sper sa ne mai vedem prin Romanica la un mojito ;))
LA Multi Multi Ani fericiti draga mea!
Sa iti aduca ziua ta tot ce iti doresti!
Imi esti draga, draga! Te aniversez in fiecare an, in ziua in care imi serbez mama, si te serbez in fiecare zi, citindu-ti cuvintele pline de lumina de pe blog si din revista noastra, a mea, a ta. La multi ani, prietena scumpa!
La multi ani, Amalia, sa fii iubita si sa te ocoleasca necazurile, sa-ti implinesti dorintele si sa-ti imparti bucuriile cu cine ti-e drag!
Mi-e tare drag sa te citesc aici si in revista 🙂
Multumesc mult de tot pentru urari, ca sa aveti idee cat m-am bucurat, va spun ca fulgii de zapada care se leganau pe la geam au renuntat la joc si a iesit de-a dreptul Soarele!
Simona, Alina, Ionutz, Alice, Doina, inseamna mult cuvintele voastre pentru mine, cred ca stiti.
Ionutz, atunci mojito sa fie, nu uit 🙂
La multi ani! De talentul tau ma bucur, ca toti cei care te citesc. Visez la un context in care sa ne intalnim! 🙂
Iti doresc sanatate, bucurii, impliniri, inspiratie, tot ce-ti doresti si tu!
Amalia, iti las si eu gand bun si drag :
La multi ani frumosi si buni 🙂
La Multi Ani draga mea! Iti doresc ce-mi doresc si mie, adica tot binele si fericirea din lume … si bineinteles multa inspiratie, ca sa ne delectezi mult timp de-acum inainte cu textele tale minunate!
La multi ani, Amalia! Te pup si te imbratisez cu mare drag!
La multi ani Amalia! Multa sanatate, dragoste si fericire. Te pup cu drag Cristina Cobarzan
Amalia, esti pentru mine exemplu de reusita si curaj. Este de-a dreptul un miracol ca te cunosc, ca-ti citesc scrierile si invat de la tine in fiecare zi. La Multi Ani! Stii, pentru mine esti si vei ramane ”americanca mea”.
Te imbratisez, Camelia
Multumesc mult de urari, dragele mele.
Marilena, o sa ne intalnim, asa cred.
lotusul, multumesc mult.
Sofie, atat de mult mi-as dori sa ne intalnim, nu stiu cum sa facem, poate ne gandim la o modalitate.
Oana, mersi mult, Cristina, mi-e dor de tine si de noi, Camellia, tu esti iar prea buna cu mine.
Fleurs de Marie, ti-am citit cu placere si interes gandurile si, in timp ce imi aranjam trandafirii primiti de ziua mea, m-am gandit la tine.
va multumesc pentru toate gandurile, uneori nu raspund in parte fiecareia, dar citesc si recitesc si imi ordonez lumea si cu ajutorul vostru.