Cele 12 invataturi ale Emigrarii catre fiica sa, Amalia

1. sa nu mai trambiteze niciodata ca pleaca undeva definitiv

2. sa nu mai cada in limba in fata imaginii proiectate de o cultura mai ales prin mijloacele de expresie ale filmului de actiune

3. sa infiga mai serios harletul in tarlaua gandirii critice

4. sa nu cada, totusi, cu o bufnitura ireversibila, in capcanele discursului „contra” de pe suprafata sus-numitei tarlale

5. sa isi pastreze mintea deschisa, caci orice eventuala forma de progres numai de acolo poate sa vina

6. sa asculte, efectiv sa taca si sa asculte, adica sa isi muste usor varful limbii cu dintii si sa isi arcuiasca frumos buzele pana cand interlocutorul a terminat de expus propriul punct de vedere

7. sa vorbeasca, sa vorbeasca, adica sa verbalizeze cu rabdare si gratie rezultatul propriilor sapaturi, experiente, simtaminte, iluzii, concluzii, contuzii

8. sa se bucure de toate avantajele prezentului, cum ar fi: carti si reviste incredibil de faine la preturi incredibil de mici, sushi aproape gratis, posibilitatea de a privi lumea de la etajul 80 ori de cate ori are chef sa iasa la bulivar, prieteni noi, prieteni care se invechesc ca vinul, escapade geografice de oaresce interes, cate si mai cate, daca e sa fie cinstita

9. sa inteleaga ca, dincolo de toate, a dobandit perspectiva, atat asupra lumii in care a venit, cat si asupra lumii din care a venit; aceasta zestre, desi invizibila si neimpozitabila, s-ar putea sa valoreze un pic mai mult decat toate marafeturile care naveteaza global in burtile diferitelor containere maritime

10. sa nu renunte niciodata sa faca poze si sa aleaga mereu cateva care sa fie transpuse pe desuetul suport de hartie si aranjate mai apoi in si mai anacronicul album adevarat

11. sa nu fie o baba reluctanta la cele mai cool cuceriri ale stiintei si tehnicii  dar sa nici nu-si bage fire chiar in fiecare gaura de la buric in sus

12. sa ramana ea insasi, cu simpaticele imbunatatiri de rigoare

Sa mai zic?