Nu stiu altii cum sunt, asa cum nici Ion Creanga n-a stiut, dar eu imi voi aminti mereu cu mandrie ca orasul meu, Chicago, a candidat la statutul de gazda a Jocurile Olimpice de Vara, editia 2016. Acum toata lumea a aflat ca a fost ales pasionalul Rio de Janeiro si delegatia americana se intoarce acasa fara a aduce cu ea victoria. Acesta stare de lucruri a fost azi prilej de tristete pentru unii, in vreme ce pentru altii a insemnat o sursa de bucurie fara margini. Orice s-ar spune, organizarea unei Olimpiade ramane totusi o onoare pentru orice oras, si numai faptul de a ajunge in selectia finala spune destul de multe despre potentialul unei metropole.
Cei care, ca si mine, s-au intristat pentru pierderea Olimpiadei, au folosit pana acum mai mult argumentele pozitive ale bataliei de idei, argumente legate de prestigiu, de posibilitatea de a lua o masina sau un tren si de a fi prezent in tribunele intrecerilor sportive, de a lua parte, fara multa bataie de cap, la un eveniment major din lumea sportului. Nu m-am nascut aici dar m-am legat intr-ul fel de Chicago, daca nu pentru altceva, atunci macar pentru colectia sa de tablouri impresioniste, pentru Michigan Avenue, pentru Hancock Tower, pentru gradina botanica, pentru Templu Baha’i si lista ar putea continua. Si mi-a parut rau ca astazi orasul nu a fost ales.
Alti oameni, multi dintre ei nascuti si crescuti aici, au fost de la bun inceput impotriva ideii de Olimpiada la Chicago, pentru ca au judecat totul numai din prisma afacerii, a balantei dintre venituri si cheltuieli. Nu stiu de ce, ori de cate ori folosesc expresia asta: „balanta de venituri si cheltuieli”, in minte imi apara instantaneu o instalatie din aceea din care aveam in curtea gradinitei si pe care ne urcam cate un copil la fiecare capat, incercand sa ne ridicam fiecare in aer, asa, pe rand, dupa legile democratiei si ale kilogramelor. Si, tot nu stiu de ce, in imaginatia mea instalatia e intodeauna de culoare galbena si capatul veniturilor nu-si poate lua avant, pentru ca partea cheltuielilor atarna prea greu.
Asadar oponentii au judecat totul numai prin prisma banilor, o prisma logica si rationala de altfel, care are doar pacatul de a nu putea cuprinde tocmai miracolul si uimirea ca suntem vii pe pamant. Ingrijorati ca vor plati si mai mult in taxe pe vanzari si alte dari catre bugetul orasenensc, oponentii Olimpiadei au respirat azi fericiti, caci ordinea vietilor lor nu va fi suparata de neajunsul nici unei celebrari planetare a sportului si a umanitatii.
In aceste conditii, intarite in neprielnicia lor de un frig nepotrivit cu calendarul si de o ploaie persistenta, ne-am impachetat jucariile si am decis ca e momentul potrivit sa sarbatorim infrangerea olimpica, somajul si criza cu o excursie de cateva zile la New York.
Amalia, sunt incantata sa te descopar in paginile Tango-ului si sa ma rasfat printre frazele tale armonios mladiate.
Si eu regret ca Chicago a pierdut sansa de a fi oras olimpic (cu tot lobby-ul familiei prezidentiale yankee), personal nu cred ca Rio de Janeiro era mai potrivit, cu siguranta au fost alte interese acolo. Si o spun nu pentru ca as vedea o teorie a conspiratiei in fiece moment existential si in orice eveniment planetar ce ne tine la un moment dat cu inima stramba de emotie; doar ca pentru mine asta inseamna ideea de olimpiada, dintotdeauna, de cand eram foarte mica si mi se vorbea de Nadia Comaneci, de cand mai crescusem putin si urmaream fiecare echipa cu respiratia taiata, facand clasamente personale, avand simpatii si echipe preferate.
Imi place stilul in care scrii si ni te dezvalui, sper ca ti-e bine, chiar de esti la atatia km de casa, sunt sigura ca ai momente cand ”acolo-ul” american l-ai da pe ”aici-ul” romanesc, dar ca pana la urma aduni si scazi si iar aduni, iar faptul ca ai ales sa traiesti in alta parte iese cu plus pentru tine si ai tai cei dragi.
Sa ai un weekend minunat, mai vin.
Una, iti multumesc pentru vorbele tale frumoase si pentru urarea de final, am avut un week-end „pe drumuri”, mai precis pe pe autostrazi, am calatorit cu masina de la Chicago la New York. Am sa povestesc cat pot de multe si o fac cu o mare placere. Te astept oricand pe aici, cu drag.