Nu poţi lăsa nişte oameni care au suflat cinci luni în pumni de frig de la maşină până la birou să pice aşa, nepregătiţi, direct în braţele senzuale ale verii. Nu se face aşa ceva, nu e bine, nu e sănătos. Îi ameţeşti de cap, îi ameţeşti de picioare, îi ameţeşti de suflet. Rolul primăverii e de a deschide simţurile treptat, gentil, fin, fără pericole şi fără excese.
La început se răsfaţă o cracă, plesneşte un mugure, freamătă o frunză, râde o floare, prindeţi ideea. Nu azi ninge şi mâine explodează în drumul matinal al doamnei o tufă de liliac care îi sabotează complet obişnuita productivitate contabilă la hectar. Şi apoi poimâine culorile, mirosurile şi sunetele îşi ies complet din frâu, într-o nebuneală de vară în faţa căreia nici n-am apucat să dau cu mâna ca să găsesc cuiul în care să-mi atârn geaca matlasată.
Deci de aia era lăsată pe pământ primăvara, avea o funcţionalitate foarte clară de ajustare, n-a fost prost ăla care a inventat-o, a fost mârlan ăla care a înhăţat-o de talie şi, cu două, trei vrăjeli lipsite de creativitate a dus-o undeva departe, foarte departe, căci n-am mai văzut-o de patru ani bătuţi pe muchie.
Aşa că nu e de mirare că acum omul trece de la cojoc la bikini, şi de acolo mai departe, într-un proces fizio-chimico-emoţional pentru care comisia de evaluare a filmelor americane ar da un verdict care ar trimite copiii la plimbare sau chiar ceva mult mai grav.
Eu una nu mă uit în mod deosebit la meteo, în parte și pentru că de la finalul lui noiembrie încolo mă deprimă îngrozitor. Așa se face că iarna asta am dat gheața de pe geamuri dansând în jurul mașinii în haina de primăvară, dădeam gheața un minut, intram în mașină, dădeam gheața un minut, spuneam cuvinte irepetabile, dădeam gheața un minut, juram să mă mut undeva unde să stau numai în tricou cât e anul de lung, indiferent de anotimpuri. După ce a trecut frigul pentru oamenii normali, mi-am luat și eu haina de iarnă la servici. Bine că n-am luat-o și azi, că eram de pomină. Dar de două zile tot Chicago-ul vuia că miercuri vor fi 30 de grade, al treilea record de temperatură din istoria orașului de la poalele lacului Michigan, în sensul că numai de alte două ori a mai fost așa de cald la cinstita dată de 14 martie.
Și chiar așa a fost azi, 30 de grade bătute pe muchie.
Vara bruscă a avut însă efecte neașteptate. Printre cecuri și facturi, pe ecranul meu interior se derulau plimbări pariziene, băncile din parcurile Devei, florile sălbatice de la mal de Pacific, mă și mir că am fost așa de productivă și n-am smintit nimic din bunul mers al întreprinderii. M-a pus naiba să mă uit și să văd că teoretic urmează trei zile cu ploaie, sper să nu fie adevărat, așa cum n-a fost adevărat că iarna asta e cea mai grea din ultimii ani. Dimpotrivă. De când m-am mutat inocentă în Orașul Vânturilor, n-am avut nicio iarnă mai rezonabilă. Cum mie dacă îmi dai un deget îți coc șapte interpretări, am zis că fenomenul e o manifestare directă a faptului că Dumnezeu mă iubește și a înțeles că nu mai suportam nici fizic, nici psihic, o iarnă grea și a înțeles și că nu m-am putut muta de aici așa de repede cum aș fi vrut, datorită, bineînțeles, unor factori obiectivi.
Cu toate că habar n-am ce o să îmbrac mâine, îmi vine să spun că life is good and it will get better.
Esti minunata draga Amalia! Ai un stil deosebit si-mi luminezi zilele de cate ori te citesc. Te citesc si te laud in sinea mea, caci nu am mai apucat sa scriu in ultima vreme vreun comentariu.
Sa te bucuri, asadar de zielele ce vor urma, sa fie splendide si luminoase!
Si sa te regasesc de fiecare data la fel de spontana, volubila, inspirata!
Am senzatia ca si noi vom sari direct in haine mai subtiri, desi paltonul si fularul isi fac inca datoria…
fleurs de marie, m-am gandit la tine, ma bucur mult ca esti aici, mersi pentru gandurile bune… E splendida caldura, vara infloresc si eu, chiar daca vara e in mijlocul iernii. Iti doresc un weekend superb.
Adriana, ne-au furat primavara, sa faca bine sa o aduca inapoi! Dar vara iarna inca aici n-a mai fost. 30 de grade seara, in martie!
Amalia, poate nu-ti vine a crede, dar in insorita parte a Californiei unde locuiesc, e frig si ploua de rupe! Try to figure…
Natura este intr-o continua schimbare, dar sufera si “abuzuri”din partea unor semeni ai nostri… ar parea ca temperaturile sint ajustate dupa starile sufletesti ale acestora,brusc schimbatoare.
Poate ca lipsa primaverii este strigatul de nemultumire al naturii, intors ca un bumerang impotriva umanitatii…
Amalia, incerc sa scriu si eu ceva, desi in ultimul timp n-am mai reusit sa postez; nu stiu unde e problema.
Si la noi este cald acum (azi s-au anuntat 21 de grade) dupa ce toate zilele astea a fost frig si a batut vantul. Sa speram ca va veni totusi primavara dupa o luna de iarna grea, grea, cu ger cumplit si zapada cat casa.
Ai scris iar frumos, cum frumoase au fost toate postarile tale la care eu nu am reusit sa scriu nimic. Ma bucur ca pot calatori cu tine, este singurul mod in care o fac.
O primacvara minunata!
Primavara si toamna s-au cam compresat in ultima vreme. Dar ele isi fac silitoare treaba chiar si asa cu jumatate de norma. In fiecare an pomii au inmugurit, ghioceii au „razbit”, dupa cum si toamna ne-a aratat culorile ei splendide, asa un pic, inainte de a trece spre navalnica iarna. Nu! Nu ne pierdem nici un anotimp. Atata doar ca nu prea mai avem timp…