fbpx
„The business of living is almost entirely about capturing imaginations. Whatever little is left is about taxation“

Între zboruri

de

După 36 de ani şi-o vară, pot să semnelez cu satisfacţie că am adăugat încă  o certitudine în buchetul vieţii: fericirea există şi se manifestă când pornesc la drum. Eu, speranţele, dezamăgirile, nevrozele şi capacitatea mea monumentală de a mă prosti pe mine însumi am ajuns toate, cu bine, la Deva. După nouă ore de zbor transatlantic, cinci ore de măsurat cu interes aeroportul din Munchen, un zbor glumeţ de o oră peste reliefurile cu bătaie spre Europa de Est şi trei ore rutiere pe şoselele patriei, am debarcat cu căţel, purcel, copil şi valize tocmai la destinaţie.

Poate nu întâmplător călătoresc veşnic pe ultimul rând de scaune din avion, căci mă hotărăsc mai mereu în ultimul moment, so much for that good, reasonable, intellingent planning, dar când în sfârşit purced, n-am văzut cu ochiul liber cetăţean mai plin de elan. Am lăsat în urmă vipia de Chicago ca să pot savura temperaturile de cuptor din Deva, iar în cască mi se comunică realitatea că vara trecută a fost mult mai suportabilă, din punct de vedere meteorologic şi hidrologic vorbind.

Primul zbor a fost interesant, am flămânzit bine, dar nu m-am necăjit din asta, mă aşteptam să fie aşa. La un moment dat, cum stăteam eu pe legendarul ultim rând din avion, mi-a ajuns la nas miros de material comestibil, drept pentru care m-am întors cu busola spre bucătărie şi am adulmecat zările. Exact în acelaşi timp, stewardesa adulmeca şi ea, şi în hârâitul motoarelor mi-a transmis că smells good, am aprobat din toată inima şi am fost la două sutimi de gând să o întreb ce are în oale, că nu mai pot. Pentru că am tăcut, filosoafă am rămas, căci ea dorea de fapt să ştie cu ce parfum m-am învăluit când am blocat baia aeronavei pentru cinci minute.    I-am spus de care Chanel era vorba, după care, mulţumită, a anunţat la megafon, să audă toţi transatlanticii, că ori optăm pentru vită, ori pentru ravioli vegetarieni, ori pentru moartea prin inaniţie. Am mâncat deci beef şi un pic de smalţ de conservă şi am purces să aştept cu interes următoarele şase ore de zbor. Pilotul ne-a anunţat că pe partea stângă putem vedea Niagara şi am rămas cu neîmplinirea că n-am văzut-o de la 10.000 de metri, căci până m-am repezit eu la geamlâcul din coada avionului, intrasem deja într-o turbulenţă şi vocea sexi a căpitanului ne-a ordonat să ne lipim de scaune, cu centura pusă. Nema Niagara, deci, poate recidivăm la sol.

Şi au mers ei cale lungă să le-ajungă, căci din poveste mult mai este şi poate găsesc  un secretar care bate repede, să nu vă ţin prea mult în aşteptări. Tot am să scriu eu cartea aia de călătorii odată, când o să mă enervez suficient.

Tag-uri:
Categorii:
calatorie

Comentarii

  • Esti la Deva? Nu vizitezi si Timisoara? Tare m-ar onora sa stam la o cafea!

    Norel 13 iulie 2011 17:10 Răspunde
  • Dap, si eu o sa scriu cartea aia de calatorii odata, dupa ce strang mai multe povesti. Cred ca am fost de cel putin 2 ori la Deva, era o destinatie preferata de mama, mereu sus la cetate, pana ne dadeam duhul de atata urcus…

    Anca 13 iulie 2011 19:58 Răspunde
  • Să nu mă fi prins eu şi să nu-ţi fi urat eu drum bun:) şedere plăcută la Deva, multe bunătăţi ca de acasă şi vacanţă frumoasă!

    Monica 13 iulie 2011 23:59 Răspunde
  • Amalia iti urez o vacanta de vis „acasa”. O astepti de mult… eu astept impresii si scrierile tale.
    Niagara te asteapta… nu-i bai ca n-ai vazut-o din ceruri, e fascinanata de pe mal!

    CristinaC 14 iulie 2011 3:50 Răspunde
  • Drumurile au mereu un farmec aparte, fie ca sunt pe sus sau pe jos. Surprinzator, entuziasmul depaseste oboseala 🙂

    MR 14 iulie 2011 6:12 Răspunde
  • Bine ai venit acasa! Daca iti ramane timp pentru Bucuresti, sunt aici.

    Anemari 14 iulie 2011 6:44 Răspunde
  • Amalia, in sfarsit, asta era secretul disparitiei tale…Si imi dau seama ca ai scris din fuga pentru ca altfel scrii tu despre calatorii dintr- astea memorabile. Dar deh, te inteleg, familia are prioritate si imi imaginez ca mama ta inca nu ti-a dat drumu’ din imbratisare 🙂 .

    Sedere placuta acasa!

    camellia 14 iulie 2011 6:49 Răspunde
  • Bun sosit acasa,Amalia!Sper sa vezi Deva copilariei tale si nu numai,doar prin prisma ochiului tau format cu care ne-ai obisnuit.Vacanta faina!

    adrianagianinna 14 iulie 2011 6:51 Răspunde
  • of, de ce nu te-ai enervat tu mai devreme? calatoriile din jurnalul tau ar fi fost tot atatea minunate excursii imaginare in vara mea pironita deaspura lucrarii de grad:(

    bine ai venit acasa:)

    Anomis 15 iulie 2011 8:36 Răspunde
  • Buna venit acasa! O sa venim si noi la sfarsitul acestei luni…dar pe meleaguri Prahovene… Oricum ar fi, ne vom bucura de Romania noastra si parca ne pare de fiecare data mult mai frumoasa decat o lasam in fiecare an… Nu vreau sa pomenesc de alte aspecte ce lasa de dorit, ca nu are rost sa ne stricam concediul…

    Sa te bucuri de cei dragi care te-au asteptat cu bratele deschise (sunt convinsa), sa aduni cat mai multe amintiri si te asteptam cu impresii despre vacanta autentic romaneasca…

    Cu drag, Lorelei!

    Lorelei Eg 15 iulie 2011 21:26 Răspunde
  • Amalia, bine ai venit in Romania…si in sufletul meu.

    Anemone 16 iulie 2011 7:16 Răspunde
  • Amalia, draga mea, as vrea sa-ti mai multumesc o data, tu stii bine pentru ce, si sa ma ierti pentru pasa emotionala nepermisa, avusesem o zi ingrata. Esti o fata extraordinara si ma bucur ca-mi esti prietena, sunt mandra! Te imbratisez cu drag! 🙂 Vorbim…

    Simona Catrina 17 iulie 2011 12:59 Răspunde
  • Amalia, ce coincidenta, esti asa aproape de orasul meu natal, Hunedoara 🙂
    Astept cu mare nerabdare povestile despre inevitabilele peripetii in Ro si cum (nu) s-a mai schimbat Deva..:)

    Olga D 18 iulie 2011 17:22 Răspunde
  • Bine ai venit acasa, Amalia! Sa ai o vacanta frumoasa ca sufletul tau!

    violet 19 iulie 2011 9:36 Răspunde
  • O vacanta frumoasa iti doresc si eu Amalia. Emjoy it! 🙂

    Victoria West 21 iulie 2011 13:13 Răspunde
  • va multumesc mult pentru urari si ganduri si va salut cu drag.

    amalia 24 iulie 2011 13:56 Răspunde

Dă-i un răspuns lui camellia Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title