Pre-Valentine Morning

O dimineata ideala trebuie sa contina si putin scris.

Aseara m-am rasfatat cu doua cocteiluri hawaiene, intr-o locatie foarte simpatica, chiar daca de acoperis atarnau turturi de Chicago. M-am inveselit numai cat trebuie (sper) si mi-am promis solemn si nesolemn ca o sa mai ajung acolo. Am adormit inainte de miezul noptii, o exceptie extraordinar de binevenita, caci in dimineata asta m-am trezit plina de energie, scaldata intr-un soare de, in prima clipa, iti venea sa juri ca e vara. Ba chiar, ca un fel de bonus, am auzit si pasarele. Sper din suflet ca pasarelele chiar exista si ciripesc, caci altfel lucrurile ar fi mult mai complicate.

Si trezindu-ma, asa, in soare, am zis: hai sa o punem de o dimineata ideala. Pentru ca partenerii mei de clan inca mai dormeau, cu fetze roz si calde, am purces, by myself,  la fabricarea idealului. In primul rand, am trait vreo douazeci de minute cu impresia ca azi e Valentine Day. M-am suflecat sa fac cateva surprize placute, am spalat vasele, am facut cafeaua. Ba chiar am dus si gunoiul. Putine lucruri ma relaxeaza pe mine ca dusul gunoiului, probabil si pentru ca am impresia ca odata cu punga legata la gura ma dezbar si de o anumita cantitate din tampeniile personale. Pe urma imi dau seama ca nu, acelea, in mare, raman la locul lor.

Oricum, sa duci gunoiul (intr-o dimineata ideala) inseamna sa iesi afara din casa. Asta implica sa iei aer si sa nu te mai uiti cu pofta la asternutul din care tocmai te-ai ridicat. Nu, trebuie sa marturisesc, pasarelele chiar canta!! Le aud iar. Am dus gunoiul, am facut cafeaua si m-am tolanit in patul (nefacut), cu cescuta rosie de Jacobs (pace si fericire si viata lunga le doresc managerilor de achizitie din magazinele poloneze care il importa si aici). Eu n-am reusit sa ma adaptezi la alte cafeluri (in dimineata ideala poti folosi chiar si un plural incorect).

Am circulat putin pe bloguri, ca sa ma pun la curent cu gandurile oamenilor care fac parte virtuala din viata mea.

M-am cuibarit apoi cu „Remebering Mr. Shawn’s New Yorker” tocmai pe rombul de podea pe care cade soarele si astept cu interes sa vad cine gateste in dimineata asta si altceva decat oualele ochi de care m-am indurat eu. Mai pe la ora 3 pm ne prezentam la o adunare culinara a unor prieteni care gatesc din nu stiu ce, ca nu pun nimic din ce pun eu de obicei in mancare. Poate mai invat ceva nou si imi schimb obiceiurile. Poate ma iau dupa puterea exemplului concret, caci altfel nu am rabdare sa traduc in termeni concreti polologhiile de prin cartile de bucate. Am spus ca dimineata e ideala, nu eu! Eu nu sunt ideala pentru ca deja am mancat o Boema, pe stomacul gol, adica dupa cafea.

I could’d help but wonder: (iar vad cate trei Sex and the City pe seara, deci s-a luat), idealul e ce ne face noua placere sau ce e sanatos, cuminte si devreme acasa?