fbpx
„The business of living is almost entirely about capturing imaginations. Whatever little is left is about taxation“

Cineva acolo la Nashville va iubeste

de

Nashville-ul mi-a plăcut de cum m-am desţepenit un pic, la coborârea din maşină. Prima impresie terestră a fost un Starbucks cu câteva mese aranjate gen terasă, cu o muzică lină care se auzea afară şi cu o studentă la medicină care învăţa pe terasă.

Am găsit parcare cu zece dolari pentru întreaga zi, ceea ce, comparat cu treizeci de dolari în ombilicul Chicago-ului, mi-a produs o plăcere mare dar, totuşi, în acest caz, neesenţială. Am tras într-un vârf de deal şi gândul mi-a zburat mintenaş la Cluj, doar că dealurile sunt mai multe şi mai ample aici. În vreme ce la Chicago şuierau vântul şi ploaia, la Nasville oamenii locului erau în tricou, iar eu într-un pulovăr subţirel şi geacă de blugi, asta pentru cazul în care se porneşte, pe neaşteptate, vreun alizeu care stă prost cu orientarea turistică.

Ce să faci tu la Nashville, când ai o singură zi? Păi colinzi pe jos The District, locul unde sunt grupate, cu generozitate, barurile în care se cântă, seară de seară, muzică live. Deşi ghidul pe care l-am consultat, sprijinită de capota maşinii, zice că The District e, de fapt, numai pentru fraieri, adică pentru turişti, şi că lumea bună şi intrinsecă a oraşului se distrează de acum în altă locaţie, eu am zis că nu-i nimic, hai să facem un tur de forţă pe la uşile larg deschise ale barurilor. Dar ce vă făceaţi dacă nu aduceam şi puţină cultură în mixul acesta erotico-explorator, aşa că am dat fuguţa până la muzeul muzicii.

Recunosc că nu ştiu foarte multe detalii despre genul muzical country, însă am avut acum ocazia să mai aflu câteva nume, să le contabilizez isprăvile şi să le zăresc, în spatele vitrinelor de sticlă, chitările, costumele şi poveştile ornate cu destule excese şi frământări. Am luat la cunoştinţă nume precum Tammy Wynette, cu single-ul ei „Stand by Your Man”, declanşator de aprigi pasiuni feministe, Hank Williams, cu multiplii lui urmaşi muzicali, Loretta Lynn, Patsy Montana şi mulţi alţii. Am zărit pianul, decorat cu aur, pe care Priscilla i l-a făcut cadou lui Elvis la prima aniversare a căsătoriei lor (îl vedeţi în una dintre poze), şi Cadillac-ul din 1960, care a fost preferatul Regelui. Îmi amintesc religiozitatea cu care urmăream filmele lui muzicale şi cum îmi bâţâiam piciorul la refrenul A Giiiiiirl Happy, A Giiiirl Happy.

Muzeul e, evident, mare, şi cum cu două seri înainte achiziţionasem un cd cu cele mai fierbinţi hituri ale muzicii italiene, şi îmi petrecusem seara în coregrafii dezmăţate executate în faţa oglinzii, în ziua excursiei m-am trezit cu nişte dureri incomensurabile în gambe, amplificate acum teribil de efortul culturalo-muzical.

Târşâindu-mi picioarele pe deal în jos, am pornit la străbaterea teritoriului cu baruri. Începuse o zbicire de ploaie dar i-am ordonat să înceteze şi m-a ascultat. Multe dintre magazinele aflate în zona respectivă arătau cam ca bazarul de la parterul blocului meu de la Deva, dar obrazul comercial al Nashville-ului a fost salvat de nişte prăvălii cu cizme de cowboy fabuloase. Fabuloase, ăsta e cuvântul, şi nici dacă îl repet de şapte ori, nu se trece în catastiful cu exagerări nejustificate. N-am crezut că există aşa ceva pe pământ. La muzeu trăsesem în chip vreo două perechi de încălţări de vedete, dar ce se găsea în magazine depăşea orice imaginaţie. Preţurile începeau pe la două sute de dolari şi se căţărau până la o mie bătută pe muchie. De asemenea, erau grămezi de pălării de cowboy şi cowgirl, binecuvântate de imaginaţia unor designeri foarte jucăuşi.

Magazine, baruri, formaţii muzicale, lumini, o mulţime de oameni puşi pe distracţie, toate se combinau într-o atmosferă care te ademenea să zvârli la dracu’ cu inhibiţiile, să cânţi şi să dansezi like there is no tomorrow. Privirile îmi cădeau pe grupuri de domnişoare atât de fâşneţe încât, la un moment dat, m-am întrebat dacă nu cumva mi-am greşit şi orientarea sexuală, nu doar profesia şi locaţia. Am fost însă repusă repede pe drumul bun de o ceată de pulpe masculine încinse cu cei mai strâmţi blugi de pe faţa Americii, stil cowboy strong. În sânul acestei adunări simpatice, din loc în loc, erau postate persoane sobre cu pancarte pe care scria „Dumnezeu există. Evoluţia e o minciună. Iadul aşteaptă”. Dar, în aerul de distracţie generală, chiar şi aceşti asceţi îşi aveau farmecul lor, oferind un plus de pitoresc peisajului. Şi, mai am o bănuială, cu mărturisirea căreia şi închei: cred că, pe măsură ce dădeau cu ochii de abundenţa pedepselor promise negru pe alb, la colţ de stradă, mulţimile se porneau şi mai abitir să se simtă bine în certitudinea dulce a prezentului.

 nashville 1

 nashville 2

 nashville 3

nashville 4

nashville 5

 nashville 6

 nashville 7

 nashville 8

nashville 9

nashville 10

nashville 11

nashville 12

nashville 13

nashville 14

nashville 15

nashville 16

nashville 17

Tag-uri:
· ·

Comentarii

  • Amalia de ce? de ce? de ce nu ai postat o poza cu cizmele alea fabuloase? mi-a placut tot articolul, a fost de-a dreptul fascinant. Dar cum laudai tu cizmele alea….pt mine, aia a fost bomboana de pe blog 🙂
    „Fabuloase, ăsta e cuvântul, şi nici dacă îl repet de şapte ori, nu se trece în catastiful cu exagerări nejustificate. N-am crezut că există aşa ceva pe pământ”
    Vreau si eu la Nashville! mor de curiozitate. Cum adica, erau unice sau ce? ce aveau cizmele alea de erau asa frumoase! de ma fascineaza si pe mine, desi nu am fost acolo? 😀

    Adnya 26 ianuarie 2011 9:07 Răspunde
  • Dar pulpitele masculine?Ne faci curioase si nici o fotografie?

    ioana 26 ianuarie 2011 9:24 Răspunde
  • Amalia, ce frumos e Nashville!!!! 🙂 You make me dream of a better life.
    Si, da, au dreptate fetele, de ce nu ne-arati si fabuloasele cizme ?

    Corinas 26 ianuarie 2011 13:09 Răspunde
  • Iti multumesc, Amalia, pentru toate pozele si amintirile pe care le impartasesti cu noi 🙂
    Sunt absolut superbe si, cum spune si Corinas, you make me dream of a better life. Ne-ai terminat cu „o ceată de pulpe masculine încinse cu cei mai strâmţi blugi de pe faţa Americii, stil cowboy strong” :))

    Silvia 26 ianuarie 2011 14:54 Răspunde
  • Adnya, am incurcat-o, trebuie sa ma duc inapoi la Nashville, caci nu am poze cu cizmele. Sau probabil ca nu am facut poza cu cizmele ca sa am motiv sa ma duc inapoi.
    Erau in toate culorile, inclusiv rosii, roz, albastre, decorate cu modele geometrice, cu flori, cu tot felul de frumuseti. Si miroseau intoxicant – erotic a piele noua, moale, scartaitoare.

    amalia 27 ianuarie 2011 4:56 Răspunde
  • ioana, fiecare sa isi foloseasca imaginatia 🙂
    De obicei ma comport bezmetic in excursii, fotografiez tot ce prind, dar cu cizmele si pulpele am trecut, intamplator, printr-o pauza de respiratie.

    amalia 27 ianuarie 2011 4:59 Răspunde
  • Corina, e frumos, sa stii, de acolo treci in sudul american, foaaaarte diferit de nord, spiritul e mai relaxat, mai lenes, mai pus pe enjoy life.

    amalia 27 ianuarie 2011 5:01 Răspunde
  • Silvia, cu placere. Cand imi impart calatoriile cu voi, placerea se dubleaza.

    amalia 27 ianuarie 2011 5:03 Răspunde
  • Ce frumos! Mi-e dor de o vacanta interesanta. And I love country boys :). Ti-ai luat palarie?
    A, si la multi ani, cu intarziere! 🙂

    catintherain 27 ianuarie 2011 5:58 Răspunde
  • Fie, Amalia, de data asta ai scapat! sunt superbe excursiile tale si pozele si descrierile!! parca evadam si noi de la serviciu 😛

    Adnya 27 ianuarie 2011 10:10 Răspunde
  • catintherain, cand se sfarma gheturile, te astept la Chicago!

    amalia 28 ianuarie 2011 2:58 Răspunde
  • Adnya, vezi, in loc sa te surmenezi cu treburi productive, noi batem coclaurile pe la Nashville. Te mai astept 🙂

    amalia 28 ianuarie 2011 3:00 Răspunde
  • foarte frumos ca bateti clocaurile!!! noi le batem numai intre casa-servici-autobuz de scoala-nana-patinoar-alimentara-sala taekwon-do si ar mai fi unele mai marunte.
    pupici si weekend fain!

    Alina 28 ianuarie 2011 13:26 Răspunde
  • Amalia !, multe si minunate calatorii sa ai in continuare… si fie ca odata cu ele, sa mobilezi si mintea si sufletele altora… dornici de calatorii. Caci de innobilat (mai ales sufletele), o faci oricum ! Toate cele bune !
    (Ti-am mai lasat un „msj” – la articolul anterior)

    Ella 29 ianuarie 2011 20:10 Răspunde
  • Alina, poate la primavara bagati si un Chicago in circuit:)

    amalia 31 ianuarie 2011 6:24 Răspunde
  • Ella, mersi, e, de fapt, cea mai frumnoasa urare.

    amalia 31 ianuarie 2011 6:25 Răspunde

Dă-i un răspuns lui Corinas Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title