Motto: „Nu exista sa existe spectatori cu fetze triste.”
E iarna. Afara ninge linistit. Au sosit pasarile calatoare. Un om de bine le-a zis ca e primvara. Ieri a fost primavara. Pasarile au cantat. Azi nu stiu ce fac. Afara ninge linistit si bate vantul. Ce paradox! Centrala merge. Centrala bubuie. Sper sa nu se strice centrala. Masinile de curatat zapada zumzaie in soare. Masinile de curatat zapada zumzaie in intuneric. Masinile de curatat zapada zumzaie dimineata devreme. Masinile de curatat zapada zumzaie seara tarziu. Unii oameni n-au somn. Unii oameni nu se pot relaxa. Ii impiedica constiinta cetateneasca. Eu nu sunt printre ei. Ninge. Sa ninga, primesc, dar eu sa fiu in drum spre tarile calde.
E iarna. De cand nu mai merg pe jos ulita e complet pustie. Pustie si alba, in cazul asta particular. Iarna e anotimpul nostalgiei. Nostalgiile sunt multe. Una dintre ele e cum innotam acum cinci ani prin zapada pana la genunchi pe trotuarul necuratat. Fiecare rezident curata, dar exista un colt care apartine de autoritati si acolo ma impotmoleam mereu. Ce vremuri. Ce amintiri. Intr-o zi o masina cu doua fete a oprit si m-au intrebat daca nu vreau sa ma duca acasa. Pornirea mea de lupta inuita a fost mai puternica si am zis ca nu.
Craciun Fericit! Am pom, am zapada, deci nu vad de ce sa nu urez. La multi ani, cu sanatate, fericire si tot ce va doriti. Fie ca Anul Nou sa aduca implinirea tuturor urarilor tiparite pe felicitari, pentru aceia dintre noi pe care ii doare mana sau capul daca se gandesc la doua randuri originale. Da-o-n-ma-sa (sper ca am scris corect) de originalitate, hai sa ne uniformizam toti si sa traim fericiti. Life is life si sa ne bucuram de ea.
Crengile bradului se apleaca sub greutatea zapezii. In atmosfera pluteste o vraja careia ii tin piept cumva, ca azi e ziua in care practic cinismul. Pana cand tot bleaga si dispusa la compromisuri? Aud ca incepe Anul Dragonului de Apa, poate e de bine. Dragonul e de apa, zodia mea are apa in fisa postului, poate mai vine cu idei si iepurele pe care il reprezint perfect in zodiacul chinezesc (cred ca pentru mine a fost inventat) si conjuncturile astrale se pot impleti frumos.
Locuiesc la suburbie. E frumos aici. E curat. Unii din noi avem brazi in fata casei. Unii din noi avem brazi in spatele casei. Unii din noi au neamuri in Florida. Cine mai vine cu fabule ca viata e corecta, ala sa aiba parte de ele. Imi place la suburbie. E frumos. E curat. E liniste. In cinci ani din manastirea de peste drum n-a iesit niciun calugar. Poate ies pe usa din spate. Imi place aici. E frumos. E curat. Daca n-ar fi cainii de la casa cu gardul de lemn ne-ai banui ca am uitat sa scoatem sunete.
Locuiesc langa aeroport. Nu orice aeroport. Aeroportul Chicago O’Hare. Cel mai mare aeroport din lume. La fiecare 30 de secunde pe deasupra curtii trece un avion. Nu le mai aud dar am vazut intr-un documentar pe Discovery ca asa e. Apropierea de aeroport e utila in zilele in care iti iei campii si pleci cu ei in excursie. Hop in tren, hop in aeroport, hop mergi 3 km pe culoare si there you are, ai ajuns si poti sa pleci.
Imi place sa fie iarna, sa traiesc la suburbie si sa fiu langa aeroport.
Dar, daca trebuie, pot sa renunt la iarna, desi m-ar durea sufletul.
Daca e necesar un sacrificiu aditional, las in urma si suburbia.
Dar ca sa se implineasca idealul, ma mut direct la aeroport.
🙁 Of. Sunt locuri si mai frumoase ca in suburbie. Si care te pot inspira mult mai mult la povesti. Poate viile californiene ;), ce zici?
Oare inseamna ca sunt cretina daca spun ca articolul tau m-a umplut de bucurie? Sunt o fiinta cinica si propozitiile tale scurte m-au inmuiat bine de tot, dupa care, moale ca o bluza de pijama, am inceput sa ma incalzesc, desi intelegeam, pe de alta parte, ca mare dreptate avea Camus cand zicea ca suntem singuri, de cand ne nastem si pana murim. Chiar daca la televizor vedem, cum zici tu, ca pe deasupra noastra zboara alti oameni. Cred ca aceasta bucurie care ma incearca acum nu e bucuria fericirii, ci bucuria certitudinii: daca pana acum ma intorceam de pe o parte pe alta si framantam asternutul dorind sa cred ca sunt conectata la diverse alte existente, asta seara pot dormi linistita. Eu sunt singura aici, tu esti singura acolo. Si asa suntem cu totii. Gata.
Amalia, si la noi e iarna, fara zapada insa. Poate o sa vina de la voi adusa pe aripile avioanelor ce tot zboara. La cate sunt punem si noi de o iarna adevarata. Acu sa nu zic, ca nu ma voi mira sa traim o iarna de vis in februarie cand deja il asteptam pe martie cu gandul la aprilie. Dar ce trist, cat de repede trec toate… Acu, daca e ceva rau, e bine totusi.
Noapte buna… ca e deja dimineata 🙂
Deci, Amalia, concluzia e una singură: pleacă de acolo!
În Singapore. 😀
Amalia, nu stiu de ce te simt ca pe o ruda. O ruda de departe la care tin mult. Nu ma intreba de ce. Acelasi sentiment il am pentru Anemari. Cu ea sper sa ma vad chiar in vara asta.
Dac-ar fi dupa mine, mi-ar placea sa locuiesti oriunde in Romania!
Dar eu sant semn de aer… deci sant cam aeriana. Asta e, n-a fost alegerea mea.
Asta cu sacrificiul aditional n-am prea inteles-o!
Te imbratisez!
Bonsoir,
Las ca e bine ca la tine e zapada , macar iti mai amintesti de vremurile bune de demult! Eu mai am clipe cand imi aduc aminte de iernile de pe vremuri , vorba lui François Villon, „ou sont les neiges d’antan?????”, stii , la munte, undeva in Carpati, zapada sclipea ca un diamant, felinarele plantate din juma in juma de kilometru luminau timid. Pe o parte de drum padurea de brazi , pe de alata, casele oamenilor, cu brazii impodobiti. Brad pe o parte, brad pe alta, doamne fereste sa nu miroasa a brad! Zapada ce curgea din cer , si nu mai vedeam la un metru in fata, , soba de teracota, abunicii mele , si mirosul de sarmale si cozonac; astea toate imi par asa departe, si parca smulse dintr o poveste cu Mos Craciun!
Apoi iernile noastre dragute de la Deva, si apoi iernile pariziene!!!!!
Cred ca cea mai frumoasa imagine pe care o am , e Notre Dame si cartierul Latin sub fulgii de zapada! Parisul sub zapada e magic, in schimb se rupe toata vraja cand dai de transporturile din Ile de France, trenuri, metrou , rer, avioane, tram, toate blocate! aci crapa totul la 5 cm de zapada!!!!deci sa ne rugam sa nu ninga, nu de alta da ramanem blocati!se inchid garile, se opresc avioanele, face lumea craciunul in aeropoartele pariziene!! deci e complicatie maxima sa ajungi la servici, sau sa cumperi paine!!! Anul trecut jumatate din personal nu a venit la servici, chiar radeam cu o colega care era din Georgia, ‘ fostul urss):) pai la noi si la ei , daca era asa ceva , nu mergea lumea la servici 6 luni! avand in vedere cantitatea de zapada:))))!!
te astept draga aici ; sa te duci in cel mai mare aeroport din lume si sa ajungi in cel mai murdar :)) cel de aci! si apoi in mitul parizian!!! je t’embrasse!!!! si te astept anul acesta in cei 20m patrati din suburbia mea de pe linia rer b, ce ma leaga de cele doua aeropoarte, Orly si Charles de Gaulle:))!! deci welcome , madame l’americaine:)! te pup!!si te astept!!!
Ps, tot io s draga, sagetator , semn de foc, lol, apoi un tigru de lemn, ce o mai fii anul acesta!! lumea vorbeste de sfarsitul lumii, si alte fenomene !!!!!!! mon dieu!!! no las sa ne bucuram inca un pic de fulgii de zapada ,te pup si ai grija de tine!
vezi cand vii , nu uita kebabul, da nu vreau orice , ci doar din ala made in romania, !!! luat la 6 dimineata, dupa o noapte nedormita! are o savoare de nedescris, io o sa ti dau o branza la cutie de plastic à la française, si apoi o sa te invit la Paris, sa botezam chatelet les halles!!!!!
imi e tare dor de tine, si cred ca asa deci si prin urmare o sa pun mana pe tel sa vorbim putin! ora Parisului 22H59, la tine o fii zorii zilei:)!!
sa traiesti si sa ne vedem cu bine!!!!
Amalia… nu am rude in Florida, nici in California.
E frig si aici la mine chiar daca Chicago intrece Toronto la temperaturi scazute.
Bate vantul, caci vine de la Chicago … mereu.
Si eu locuiesc in suburbie… pana in centrul metropolei fac o ora cu masina la viteza mea si a traficului , care mereu o depasesc pe cea legal canadiana.
Am doua aeropoarte nu numai unul in zona. Eu locuiesc intre ele si cred ca in februarie chair imi iau putin campii si renunt la iarna cu foarte mare placere caci sunt semn de foc si caine de pamanat.
PS. La vara vreau la Paris… sau pe acolo pe undeva
Amalia… eu am ajuns de o luna si jumatate in germania (iti spuneam in vara despre asta, cand ne-am intalnit intamplator). Tot de o luna si jumatate PLOUA in fiecare zi.As fi oscilat teribil intre ploaia mea si zapada ta, dar de ceva vreme viata mi-a oferit o umbrela…si e bine, imi pot inchipui ca dincolo de nori este, la propriu, soarele.
Te astept aici, daca vrei sa vii.In vizita sau de tot.
Amalia, am inceput ziua cu un zambet provocat de tine! Multumesc! Nu s-a mai intamplat de ani buni, nu-i asa? Ma bucur ca spriritul tau nu si-a luat zborul cu unul din desele avioane care-ti survoleaza curtea…. Te-ai gandit sa le ceri o taxa de vizitare, precum taxa de aeroport? Te pup si salutari din inzapezita Deva!
P.S.Avem si noi neaua, cu diferenta ca la noi inca dainuie pe drumuri si trotuare, o iubim atat de mult incat nu vrem s-o stricam…..
catintherain, zic DA!
Plus ca pentru toamna ma gandesc la un Vancouver.
camellia, si eu sunt tot semn de aer, poate de asta ne simtim rude?
Si daca as putea as alege la fel.
O sa ne intalnim, caci o sa mai vin in Romania.
Doru, deocamdata plec pentru week-end. Incepe tot cu S 🙂
Sorana, insasi faptul ca iti pui intrebarea din primul rand dovedeste faptul ca raspunsul corect e: NU. Aia care incep cu „c” si se termina cu „retini” nu-si pun intrebari. Si mie mi-a placut mult comentariul tau, mi-a placut cumva misterios, chiar daca are o concluzie trista, nu? Poate tocmai incercarea de a construi niste poduri mai bune sau mai rele intre noi da o parte din gustul vietii.
Moi, primesc sa fie iarna adevarata dar sa fie la munte, nu la campie 🙂
Diana, din capat de la linia 13 din gara Bucuresti Nord o sa fie kebabul, nu ma dezmint. Dar sa nu te prind ca dosesti branza!
Cristina, mai e putin pana in februarie.
Ce ai in plan?
Monica, ma bucur mult sa aud ca s-a implinit mutarea!!
A fost o intalnire superba in seara aceea.
Randul cu care ai incheiat este cel mai placut posibil auzului si sufletului meu.
Amalia… vreau si eu sa vad cum e pe undeva prin Sud… nu am nici un plan. stiu numai ca studentii au reading week in februarie candva si asta inseamana ca putem evada…
suna tentant.
New Orleans?